„Bogdan Chirieac a demisionat din functia de Senior editor politica externa si din echipa editoriala a ziarului „Gandul”. Gestul a survenit dupa ce, joi, „Evenimentul zilei” a dezvaluit in exclusivitate ca jurnalistul face afaceri de anvergura cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale si cu alte institutii de stat.”
Asadar, Bogdan Chireac a ales afacerile in detrimentul jurnalisticii. Pacat. Ii citeam editorialele, scrise inteligent si la obiect. Pentru presa e o pierdere. Poate pentru afaceri e un castig. Sint sigur. Dar, gandind logic, un om care face afaceri cu institutiile statului – afaceri pe care, atentie, le promova subtil prin editoriale (altfel nu stiu ce as fi zis, poate ca nu era cine stie ce conflict de interese) – nu prea mai are caderea morala de a mai scrie la ziar. Acum, chiar n-o fi avand domnul Chirieac un castig material suficient pentru a nu se implica in afaceri de milioane de euro? Ce tampenii scriu! Cine nu ar face afaceri de milioane de euro daca i s-ar oferi prilejul?
Nu aceeasi problema se pune cand vorbim de afacerile multora dintre angajatii presei locale. Pe ei ii inteleg. Salariile nu sint atat de mari incat sa le permita un trai decent. Deci e nevoie de o alta sursa de venit si aici inteleg o afacere cinstita, nu atac la persoana prin ziare contra unor bani dati de diverse personaje. Lor, colegilor cu afaceri, nu le-as putea cere sa aleaga intre presa si afaceri. (Decat daca afacerile le afecteaza capacitatea de a-si face treaba in televiziune sau la ziar.)
Imoral, in acest caz, as fi doar eu.
Nimeni n-are treaba daca vinzi castraveti pe langa activitatea din presa, atata timp cat nu scrii un editorial in care sa il denigrezi pe ala care ii vinde la masa vecina din piata. That simple. Cat timp nu e conflict de interese, nimeni nu are cum sa te oblige sa traiesti dintr-un salariu mizer, cum se practica prin presa locala… In presa centrala deja devine ciudat, ca acolo sigur te lovesti de cate un producator mai mare de castraveti…
Nu prea stiu cum merg treburile in presa centrala. Stiu doar ca acolo sint tipi cu „big cojones” si iti trebuie sange ca sa te iei in piept cu ei. Insa daca faci afaceri cu ei s-a dus naibii obiectivitatea. In presa locala, unde ma doare de fapt, conflictele de interese sint de mai mica anvergura, iar salariile – drept e – sint naspa.
Asta nu inseamna ca moralitatea trebuie ignorata doar pentru ca in presa locala conditiile sint altele.