Ma opreste azi un coleg, tip simpatic si de bun simt, si-mi zice: „Bai, iti citesc si eu blogul. Sau, ma rog, cum se zice? Am intrat acolo si am citit!” Zambesc incurcat si-i multumesc. „Esti printre putinii care il citesc, dar mersi mult. Stii, ce scriu acolo reprezinta exact ce gandesc, scriu doar pentru mine, pentru nimeni altcineva. ” „E ok, fain”, imi zice.
M-am uitat apoi, la fel cum ma uit in fiecare zi, peste statistisca blogului. Am constatat ca am postat pana acum de 114 ori – asta ar fi al 115 post pe blog – si ca, daca ar fi sa stau sa calculez, luna asta voi depasi 1500 de accesari ale blogului. Asta inseamna ca sint cativa cititori ai celor scrise de mine, sigur, mult, mult mai putini decat accesarile.
Cea mai “accesata” zi a fost 7 februarie – cu 124 – iar luna cea mai prolifica din acest punct de vedere este, pana acum, ianuarie, cu 1338 de vizualizari. Sint cifre care nu spun multe, dar arata ca mai sint oameni care ma citesc fie sa se distreze, fie sa ma injure, fie ca pur si simplu asa vor ei. Le multumesc si le reamintesc ca aici scriu strict ceea ce simt.
Stiu ca nu am castigat nici un premiu, dar trebuie sa zic ceva: cel care mi-a dat – fara sa stie – ideea cu blogul e Flavius Bunoiu, olteanu’ destept de la radio, iar cel mai constant cititor al blogului subsemnatului ramane fratelo.
Sa fiti iubiti, domnilor! Dau si eu o bere cand fac 1.000 de postari 🙂 dar nu ma grabesc…
Daca te citeste cineva merita sa scrii pentru ca asta-i rostul scrisului, sa fie citit. Daca nu te-ar citi nimeni tot merita sa scrii pentru ca memoria mai da gres insa scrisul ramane si intr-o buna zi te poate ajuta sa te intorci in locurile prin care ai fost dar pe care ai uitat ca le-ai vizitat. Iti propun sa nu te opresti si iti urez sa implinesti cele 1000 de postari cand vrei tu. motive pentru bere se pot gasi, nenumarate (sa nu zic fara numar ca suna naspa).
Si acum ma duc sa ma pup un pic ca tare destept mai sunt.
Citim! citim, nu uitam! De cate ori este timp, vizitez! Ca doar merita vizitat, ce mai, si inca cum!
stii ca nevasta se uita la retete la hadean. are stil la prezentare. m-am uitat si io si mi s-a facut foame. stie sa faca bograci ca n-am mancat niciodata? il aducem la mine la gradina unde o sa fac o ciuperca faina sa faca unu ca la carte. io dau berea , vinu si palinca.
adi hadean – happy cook pentru cei care stiu – e un tip misto si face o mancare super. ma enerveaza ca nu m-a chemat niciodata la filmarile lui, ca-i dadeam un sut lu’ Alin Gabor si ii mancam eu toata mancarea.
o sa-i zic o data sa scrie o carte cu retete, dar de astea sa le stiu face si eu 🙂
Pe mancarea aceea a fost batalie mare. Mie imi pare rau ca nu ne-am intalnit decat odata (si o data) in frig pe malul strandului si bugetul a fost cam …na. Dar sa speram ca or mai fi zile.In ceea ce priveste cartea, e scrisa, sunt scrise mai multe dar inca „nu au vazut lumina tiparului”. Dar lucrez si la aspectul asta.
Cat despre bogracs…
uite o reteta pe care am postat-o pe un alt blog (http://gastromania.weblog.ro) si pe care poate vreti sa o aprofundati pana e gata ciuperca. Iar in ceea ce priveste emisiunea, ma bucur ca doamna nevasta se uita si apreciaza dar deocamdata fac o pauza, asa ca sambata va fi ultima editie pana ..dupa pauza. Adi, sa ma ierti ca-ti iau atat bucata de spatiu pe pagina dar nu m-am putut abtine, nu fac fata flatarilor:-)). Asta-i reteta:
• Cele mai multe dintre restaurante ofera meniuri trase la indigo.Cu toate astea,mancarea nu e la fel pentru ca de la restaurant la restaurant difera un ingredient esential:bucatarul.Da,bucatarul e un ingredient.Dace el nu se „baga”, nu se implica in procesul alchimic numit vulgar „gatit”,nu iese mancarea buna oricat de riguros s-ar respecta retetarul.De aceea chipsurile din punga, chiflele de la McD si carnatii din Real au acelasi gust.In concluzie,dau oricui fara teama orice reteta.Ba mai mult,sper ca fiecare dintre cei cu care-mi impart retetele(pe care doar le descopar,nu am pretentia ca le inventez)se vor implica destul de mult si vor putea oferi un strop de bucurie papilei.Si ca sa n-o mai lungesc,iata gulasul asa cum il fac eu:
Mai intai curat si spal toate legumele,sa le am la indemana si sa ma pot misca repede.Fac la fel si cu carnea care trebuie sa fie de vita, curatata de pielite si nervuri.Intr-o oala spatioasa pun putin ulei la incins.Puteti pune orice fel de ulei, cu conditia sa fie putin.Ar fi bine totusi daca ati alege un ulei neutru ca gust si miros(de samburi de struguri de exemplu)dar nu e obligatoriu. Mai departe, pun o lingurita rasa de seminte de chimen(chimion, chimin, cum vreti)si le las sa se prajeasca usor in uleiul incins, sa iasa aroma din ele. Arunc repede in oala ceapa si usturoiul tocate fin, le calesc pana sticlesc si sting cu apa calduta.Ar merge mai bine supa de carne dar nu o am mereu la indemana.Pun capacul peste oala si las ceapa si usturoiul sa asude cinci minute apoi adaug carnea taiata in bucatele potrivit de mari, hai sa le spunem…cuburi cu latura de doi centimetri si jumatate.In cateva minute carnea va fi prinsa de caldura pe toate partile simai cu seama la suprafata, lucru care va obliga sucurile naturale ale carnii sa ramana in interiorul cubuletelor si sa le dea fragezimea aceea atat de rar intalnita. Nu trebuie sa treaca prea multa vreme pana pun si celelalte legume aromate.Adica morcovii(recunosc, astia-s parca tot mai putin aromati de la an la an)taiati in rondele subtiri, o telina micataiata solzisori, o gulie pe care am tratat-o la fel ca pe telina, trei radacini de patrunjel si un ardei facut cubulete(dupa ce l-am curatat de seminte). Mai pun in oala doua foi de dafin,
o crenguta de cimbru si apoi pun capacul.Daca tin oala pe foc mic un sfert de ora constat ca toate legumele au renuntat de bunavoie la apa dintr-insele iar acasta s-a facut abur aromat ce le-a impresurat, si pe ele si pe carnea care a absorbit cu pofta aromele vechi de cand Pamantul,nelasand sucurile sa o paraseasca(tineti minte, am inchis porii ‘la iesire” calind putin carnea). Acum e momentul sa pun apa, fierbinte si ea(schimbarile bruste de tempratura intaresc carnea si unele legume),nu multa, cat sa acopere legumele si carnea de un deget si jumatate. Dupa un ceas de bulbul bulbul pe foc mic-mic pot sa pun cartofii taiati in bucatele mici si sa fac focul un pic mai mare. cartofii vor fierbe repede si se vor farmita pe muchiile taieturilor dand gulasului o consistenta usor cremoasa.
Pot si vreau sa pun si doua trei rosii taiate cubulete(iar probleme,cum tai o sfera in cuburi?)sau o cana de bulion din cel pus de mama.Si la urma cat as lua intre trei degete maghiran uscat,sare dupa gustul meu si un ardei iute,mic,rosu,uscat si aprig rau. Dau iar focul mic pentru 15 minute si prepar repede galustele, din trei linguri de faina alba, putina sare,un strop de ulei si un ou,frecate energic pana obtin o pasta care cade e pe lingura fara ca gravitatia sa aiba mult de lucru. Si las sa cada in oala ce bolboroseste galuste subtiri ca oricum se ingroasa ele. iar cand se implineste sfertul de ceas, din care barem zece la numar sunt minutel ein care au fiert galustele,sting focul si las gulasul sa se odihneasca.Si va spun drept,e minunat cu o felie de pita taraneasca si o lingura de smantana grasa.Si culmea, chiar si fara artificiile astea. Pofta buna.
Ma, Happy, nu mai fa de astea… imi ploua deja in gura…delirez si vad in fata ochilor numai castroane cu bogracs 🙂 toate ca toate, dar chestia cu pita taraneasca – moooooooooooorrrrr – si smantana grasa – moartea medicilor nutritionisti, dar cui naiba ii mai pasa – mi-au pus mie capac.
in rest, nu e o simpla reteta, e o poveste. scoate o data cartea aia… ti-o recomand IMPERATIV!
Te citeste lumea, Adi, pacat ca nu poti vedea cine 🙂
saru mana, Oana! eu iti multumesc si ma bucur ca ai dat pe aici, asa cum le multumesc tuturor celor care ma citesc. nu vreau sa vad cine, pentru ca, sincer, ii accept si pe cei care ma injura, dar si pe cei care ma citesc cu placere. 🙂
apropo, si eu mai dau pe la tine pe blog, dar nu poti vedea 🙂
Da, mersi! 😉 Sper sa-ti placa sau sa-l detesti, oricum, sa-ti provoace o reactie. Gata, hai ca am terminat cu dulcegariile!
Sa ploua cu DDA-uri!
Stii de ce e bun bogracs-ul? Te poti imbata de 2 ori pana e gata. Nu ai scris nimic de o palinca inainte, in timp ce si dupa. Altfel nu merge. Multumesc