Daca vrei sa fii sofer in tara asta, trebuie sa ai calitatile eroului ros-albastru, domiciliat prin New-York. Nu vorbesc de Gigi, ca sefu’ din Ghencea are vila doar in Pipera, ci de mult mai celebrul – deocamdata 🙂 – Superman. Cred asta pentru ca e de-a dreptul imposibil sa circuli pe sosele, mai ales in afara oraselor, daca nu ai vederea patrunzatoare si agera. Mi-am dat seama de acest lucru, inca o data, sambata seara, cand m-am indreptat spre Beius. Cu greu identificam cam pe unde se afla soseaua, pentru ca nu era prea mare diferenta intre gropile de pe carosabil si alea de pe marginea drumului. De marcaje…pe unde or fi fost, ca nici cu scannerul nu le gaseam. Iar cand venea vreun disperat din fata si-mi baga ditamai flacara olimpica in felinare – ca doar na, mai bine vezi ceva in fata cu faza lunga si-l orbesti pe cel de pe contrasens, decat sa nu vezi nimic, nu? – atunci chiar ca nu mai vedeam nimic.
In multe sate, iluminatul public e mai degraba subiect de banc. De genul: taranul care vede pentru prima data in viata lui o girafa zice: „asa ceva nu se exista!” La fel si cu becurile de pe stalpii de iluminat: nu se exista. Satele de pe drumul spre Beius, si nu numai, sint scaldate doar in lumina astrului noptii – ce romantic am fost, dar ce nasol e sa fii la volan intr-o astfel de situatie.
Localnicii cred ca se imbraca de la aceeasi „casa de moda”. Toti in negru sau culori inchise, de parca ar fi luptatori din trupele speciale, imbracati astfel incat sa nu-i identifice inamicul de la volan. Iar lanterna pe care ar trebui s-o foloseasca pentru a-si semnaliza prezenta e un obiect mult prea greu pentru a fi purtat. Ca urmare e lasat acasa. Ori, cateodata, e inlocuit de mai noua bricheta smechera cu buton si luminita albastra la capat, de par niste ozn-uri pitice.
Ne mai miram ca se intampla atatea accidente… Atata vreme cat nu intelegem ca pe asemenea drumuri faci sport extrem daca te incumeti sa circuli seara – pieton sau sofer – vom continua sa filmam tragedii rutiere.
P.S. In mod normal, ajung din Oradea in Beius in 40-45 minute, cand nu ma grabesc, si sint portiuni unde poti merge lejer cu 100-120 km/h – chiar mai mult daca nu te deranjeaza un politai care iti face cu mana pe marginea drumului. Sambata seara, am mers cu cel mult 80 km/h.
Cine a spus ca nemurirea s-a nascut la sat avea dreptate. Si satenii (sa nu le spun tarani ca nu vreau sa par batjocoritor) inca mai cred ca-s nemuritori, ancestrale vlastare de McCloud. Circula in modulul „stealth” fara sa le pese ca tabla se indoaie dar nu moare, ca o masina loveste in general mai tare decat un om, ca si soferul masinii are limitele lui si ca daca ai faruri nu inseamna ca vezi in fata masinii pana la 100 de metri. In fine, mai sunt si drumurile care se inscriu perfect in categoria „proba speciala”. Romania da multi soferi de performanta. Si multi morti cu zile, e drept.intrebarea e ..cui ii da?