Ca tot e la moda acum, toata presa trateaza subiectul Kosovo. Din tot felul de puncte de vedere. Unul extrem de interesant il are ziarul Gardianul, care a publicat azi un articol extrem de interesant referitor la trecutul mafiot al premierilor kosovari. Merita citit.
Si nu va fi razboi, ca sa-mi exprim si eu umila parere referitoare la temerea lui Mircea Badea. 1 milion de oameni iesiti in strada nu pot declansa un razboi. Si asta pentru ca la Kremlin domneste Putin, care gandeste si ii protejeaza pe sarbi. Nu-i va lasa sa se arunce intr-un razboi cu un Kosovo sprijinit de americani – ca nu are nevoie de o noua Coree sau un nou Vietnam; dar nici nu-i va lasa descoperiti. Nu e Ieltin, care era preocupat mai mult de lichide, decat de dezmembrarea Iugoslaviei.
no bine…treaba-i clara….e coada de american in politica cosovara. spionaju cia isi face efectu ca 3 dete de palinca. si-au mai tras un stat subordoat in balcani. inca un cui in coasta rusilor. ce sa-i faci…nu ca ne-ar interesa dar e bine ca nu jucam dupa cum canta tufisu. mai avem ceva vana de stat national si independent…deocamdata.
daca era constantinecu, lingea dorsalu yankeu cu patima….bine ca matelotu mai are sange in instalatie….
http://www.youtube.com/watch?v=gU8Z25Ep1jo
un om, o idee, un gand ,o lupta, o moarte
http://www.youtube.com/watch?v=fIku1y_effg
17 februarie 2008. Toate canalele de televiziune prezinta cu frenezie situatia inedita si fara precedent creata in Kosovo. Pana la aceasta data, din cate stiu, atentia nu mai fusese atat de puternic concentrata catre o singura parte a Europei, intr-un punct fierbinte. Brusc, conducatorii statelor in care existau, in stare latenta, probleme legate de minoritati au inceput sa-si frece mainile ingrijorate. Pana acum, odata cu Kosovo, chestiunea minoritatilor nu era una spinoasa pentru autoritatile din statele care se stiau, cum se spune, cu musca pe caciula. Pe principiul mai degraba romanesc as spune „Ala de ce da si io nu”, s-a produs o schimbare majora, o trezire brusca la viata, parca dupa o amortire indelungata, a intreg peisajului european. Apele au inceput sa curga mai repede la vale, muntii au inceput sa se miste si vantul sa sufle cu putere, aducand cu el din estul balcanic dorinta pofticioasa a minoritatilor de peste tot de a se proclama independenti, precum fratii lor kosovari. Pana aici, c’est tres claire. Lucrurile incep sa se complice atunci cand Uniunea_Mama lasa liberul arbitru fiilor ei, tarilor care se bucura de privilegiul european. Haideti sa vedem, pana atunci un scurt, asa cum imi place sa spun, DATA BASE:
KOSOVO:
STATUT: provincie autonoma administrata de ONU in interiorul Serbiei si Muntenegrului
POPULATIE: 1.8 milioane de locuitori
CAPITALA: Pristina
LIMBI PRINCIPALE: albaneza, sarba
RELIGII PRINCIPALE: musulmana, crestina
RESURSE NATURALE: petrol, plumb, zinc, crom, argint
As zabovi, daca-mi este permis, asupra ultimei parti a acestui data base, incropit, din ce am avut, ad-hoc: zacaminte de petrooolll….seamana cumva cu situatia din IRAK, zona in care galgaie petrolul, si in care americanii si-au bagat coada cam cat ar sapa o sonda in pamant? Hmmm…parca da. Si SUA a spus, clar si raspicat si mai ales din prima, ca este de acord cu autoproclamarea independentei acestei mici provincii. Explicatie pentru acest lucru gasesc, dar trebuie sa ma intorc in perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand exista un nou sistem bipolar de securitate, bipolar, adica, format din doua mari superforte: SUA si URSS-ul. Balanta de forte care exista, de altfel, si in secolul XVII. Cum spuneam, acesti doi giganti pastrau un anumit echilibru in lume, si, asa cum este firesc, de cate ori balanta tindea sa se incline intr-o parte sau alta, eroii nostri interveneau rapid si readuceau echilibrul initial. Cam asa, superficial vorbind, era desenata harta politica a lumii. Buuuunnn…clar. Insa, cum in toate apar intamplari care bruiaza linistea primordiala, iata, vine cu mari schimbari momentul 1989. Sistemul socialist si-a vazut moartea cu ochii si inregistreaza acum ultimele zvacniri de viata. Statul sovietic intra in colaps. Va amintiti ca vorbeam mai devreme de un sistem de securitate care guverna lumea pana acum, ei bine, gata!!! Este cel mai important moment din toata istoria postbelica, cel putin asa cred. Motivul??? SUA ramane singura, unica supraputere mondiala. Si, un pic ironic privind lucrurile, a reusit sa faca acest lucru fara sa ridice din cui nici o arma din bogatul sau arsenal. O responsabilitate enorma, fara precedent este pusa acum pe umerii americanilor: aceea de a stabili o noua ordine mondiala. Si sa nu va ganditi ca sloganul „cine-mparte parte-si face” ii anima numai pe romani, ba dimpotriva. Si americanii au ales: tara lor ca pol unic, o mentalitate de invingator, si vanarea si controlarea principalelor puncte geostrategice, adica, mai pe inteles, dominatie economica, militara, tehnologica, culturala pe plan global, dar mai ales controlul resurselor acestor puncte geostrategice. Orice alta tara care ar indrazni sa intre in concurenta cu un asemenea adversar, ar plange inainte de a incepe.
Si daca aruncam un ochi la ce au facut americanii in ultimii zeci de ani in lume, teoria se confirma, excelent plan. Sub pretextul ca sunt mesageri ai pacii si ca vor sa pastreze stabilitatea si pacea in lume, si mai ales sa garanteze respectarea drepturilor omului in diferite colturi ale lumii, americanii s-au gandit, vezi doamne, ca drepturile omului trebuie respectate tocmai in punctele cele mai fierbinti ale lumii, in punctele de o importanta strategica maxima, repet, cu totul intamplator?
Ma gandesc aici la agresiunea contra Irakului, la extinderea NATO, si la construirea minutioasa a unei panze de baze militare peste tot in lume. Si ne regasim si noi aici, vezi baza militara de la Kogalniceanu. Chiar daca suna pretentios, SUA, indiferent de cine va locui la Casa Alba, va urmari mereu un singur lucru: dominatia globala. Punct.
Americanii s-au vrut intotdeauna invingatori, ambitiosi si de neintrecut. Dupa disparitia URSS, Yugoslavia trebuia dezintegrata, asa cum isi propuneau americanii. De ce??? Pentru ca Yugoslavia era un player important pe scena politica de dupa Primul Razboi Mondial, cu Serbia ca centru care aduna in jurul sau popoarele slave din Balcani. Conform politicii americane, Yugoslavia trebuia dezintegrata, sparta in statulete mai mici. Ca doar americanii nu doreau reintoarcerea la un nou sistem bipolar, nu???
Luand in calcul toti acesti factori, care nu reprezinta nici pe departe o sfera completa care explica lucrurile, americanilor le convine de minune independenta provinciei Kosovo, mai ales ca , din 1999, de cand Yugoslavia a lasat provincia Kosovo in administratia trupelor Nato, au control direct in zona.
Cat timp au stat trupele Nato in zona, s-au inregistrat tot felul de atrocitati, si au murit mii de oameni.
Trebuie sa privim un pic la ce s-a intamplat la mijlocul anilor 90, cand s-a ridicat o miscare de guerila albaneza, Armata de Eliberare din Kosovo, care a inceput sa atace obiective sarbesti. Sarbii si albanezii au avut ceva de impartit pe toata perioada secolului 20. Si mai inraiti au devenit cand, in 1989, Milosevic a anulat statutul autonom al provinciei Kosovo. Marile puteri ale lumii au propus solutii pentru rezolvarea crizei, insa Milosevic nu a aplecat urechea in nici o parte si a refuzat orice fel de ajutor. Clipa critica: NATO bombardeaza obiective militare din Serbia si kOSOVO in 1999. Multi albanezi au fugit atunci in Albania, Macedonia si Muntenegru. Fortele sarbe, pe de alta parte, i-au „purificat” un pic etnic pe albanezi, dar baietii destepti de la ONU le-a alungat in 1999 si au preluat administratia provinciei.
Complicate lucruri, si enorm de mult material de studiat, si nici pe departe complet. Cateva lucruri vreau sa subliniez:
Unu: scuze de spatiul enorm pe care l-am ocupat pe blog, si doi: ma dor degetele de cat am putut sa scriu, merg sa iau o pauza si revin cu concluziile. Fuuuuuuuu!!!!
Concluziile promise: Totul face parte dintr-un imens plan american, asa cum am incercat sa arat. Nu va dura mult, si va exista un nou punct geostrategic american, in Kosovo.
Sarbii si albanezii nu s-au placut reciproc vreme de peste un secol.
Efectul domino-ului in Balcani va fi declansat. Deja minoritatilor de peste tot li se arata visul promitator al independentei: Tinutul Secuiesc la noi, apoi Transnistria, Osetia de Sud si Abhazia in Georgia, Tara Bascilor sau corsicanii in Italia. Asa cum s-a intamplat si in 1989, vom asista la o reconfigurare a intreg peisajului politic european. Noi granite vor fi trasate discret dar vizibil pe harta, chiar daca, la randu-mi, si eu consider, ca multi altii, ca situatia din Kosovo nu se poate compara cu nici o alta situatie a minoritatilor de oriunde.
Albanezii din Kosovo accepta denumirea de „kosovari” doar pentru ca se afla in limitele unei granite politice, care delimiteaza statul Kosovo. Visul lor insa este departe, peste munti, la Albania. Ei se considera „albanezi”, inainte de a fi „kosovari”. Albanezii de aici sunt satui de cate au avut de indurat din partea sarbilor, viseaza de ce nu, la o viitoare unificare cu Albania.
Nu multi stiu, insa, in munti, sunt deja noua piloni mari de beton care vor sprijini in viitor o autostrada care va facilita legatura intre Kosovo si Albania. Incet, dar sigur, de cealalta parte, in Albania, se construieste un nou terminal cu iesire la Adriatica. Kosovarii vor avea astfel acces mai usor la mare.
Kosovo, asa cum il vad eu.
Americanii si tarile din Balcani.
O singura Albanie, sau doua???
Domino, da, dar cum?
Si catre unde, toate???
Cu bine.