Intamplari care sfideaza gandirea

Pe langa intamplarile de la redactie, retelele IT care merg prost, oamenii idioti si filmele proaste pe care toate posturile TV le dau in ultima vreme, de parca ar fi in vreo intrecere la „Daciada”, sint si alte chestiuni care imi muncesc neuronii, ma enerveaza si ma deranjeaza de-mi vine sa le…Calm, Fratzica, calm 🙂 Sa incep:

1. Medicii idioti pe care ii doare in cur (Adi Hadean isi cerea scuze pentru o asemenea exprimare, eu nu – ca alta nu e la fel de potrivita) de pacienti. Sint si astfel de specimene, care urla la bietii bolnavi care au venit sa fie consultati cand to’arasu’ doctoru’ avea altceva de facut – de consultat proprii pacienti, nu aia naspa din spitale, de baut cafele sau de imbrobodit asistente. Stiu asemenea situatii, nu vorbesc din auzite. Ce vina are bolnavul ca a fost trimis mai devreme la consultatie? Ei bine, stupefactie! Nu are nici o vina, dar medicul tampit urla la el:

– E ora 9, eu consult de la 11, le-am spus alora din spital! Ce te-au trimis acum?  (Ei vorbesc intotdeauna cu tu, sa se stie cine e superior dintre cei doi) Nu pot!

– Dar…

Zbang! Usa cabinetului se inchide in nasul pacientului, ramas fara vorbe. Se redeschide un sfert de ora mai tarziu, cand, incovoiat de durere pe un scaun din hol, omul asteapta mila idiotului ce zice ca-i medic. De parca i-ar face un mare favor, halatul alb il consulta intr-o mare plictiseala si scrie ceva, desigur, indescifrabil, pe o foaie de observatie. Mars, ma!

A nu se intelege ca toti medicii sint asa. Cunosc o multime pe care ii respect pentru ceea ce sint si ceea ce fac. Ajunge insa sa apara unul ca tipul descris mai sus si se duce dracului respectul oamenilor pentru „doftori”.

2. Masinile care se strica in momentul in care te grabesti mai tare. Intr-o dimineata m-am trezit tarziu de tot si, de parca ar fi stiut ca ma grabesc la redactie, propria-mi „furie alba” – Opelul 😉 – s-a decis sa nu mai colaboreze. Am incercat cu frumosu’, am incercat cu violenta – i-am tras un sut intr-o geanta – am folosit chiar si expresii politic incorecte, gen „‘Tu-ti mortii ma-tii!”… Nimic. Noroc ca m-a lasat in mijlocul parcarii si am impins-o la loc cu ajutorul lui Robi. Acu’ sint linistit: Opelul e back in bussiness! Full operational si cu o curea de distributie noua.

3. Drumurile pline de colectii de gropi si ogase din asa-zisele cartiere rezidentiale. Prin forta imprejurarilor, in ultimele zile am drum pe strazile din spatele Garii si pe Izvorului, spre Spitalul TBC. Saraca masina, mi-e mila de ea. Desi merg cu viteza a doua, nu pot s-o feresc de toate craterele, pietroaiele si praful din zona. Colac peste pupazoi, acum niste baieti cu salopete improvizate din treninguri din vremea elfilor sapa de zor ca sa traga niste cabluri.

4. Patronii din fotbal, Mitica Dragomir, fotbalistii in general, geniile care le stiu pe toate, oamenii politici, cu vreo 3-4 exceptii, analistii politici de la toate televiziunile care invita si le fac imagine unor panarame politicianiste, bune doar de gura. No comment.

5. Stereotipurile din filme.

– masina care opreste intotdeauna fix in fata camerei (sint convins ca multe alte aparate au dat ortu’ popii, ucise in confruntarile cu actorii sau cascadorii care, la duble, scapa vehicolele de sub control)

– infractorii care cad de la etajul I sau II, se ridica si o rup la fuga; sau aia batuti cu ranga care, intr-o secunda de inspiratie si muzica de bataie in background, se ridica in slow-motion si ii caftesc pe ceilalti

– eroul principal, niciodata ucis de gloante, desi „bad guys” trag asupra lui zeci de incarcatoare

– traducerea tipica cu „Du-te dracului!” sau „La naiba!” pe care romanii o folosesc pentru urarea de bine a americanilor „Fuck you!”

– ochelarii pe care ii poarta, invariabil, personajul creditat cu cel mai mare IQ intr-o productie hollywoodiana

– engleza perfecta pe care o vorbesc toti extraterestrii, indiferent de rasa, planeta, colonie, tehnologie si imbracaminte, evident, 99% umanoizi.

Si, ca sa fiu in ton cu remarca de mai sus, inchei aici cu traditionalul salut klingonian K’pla! 🙂

Fără categorie

9 Comments

  1. pe mine ma enerveaza imbecilitatea oamenilor, lipsa de pregatire, incompetenta, lipsa dorintei de implicare….PROSTIA OMENEASCA.

  2. Eu nu sunt nervoasa azi, sunt calma. Mi-am luat medicatia, de aia….
    De fapt, am vrut sa spun ca imi place ce si cum scrii, Adi. Si sa te salut, cu respect, asa, ca de la un beiusan la alt beiusan.

  3. eu cand ma enervez…pfuaiiiiiiiiii…fereasca Cel de Sus, urlu, amenint si sint la un pas sa si pleznesc pe cineva. totusi, educatia isi spune cuvantul si ma rezum doar la critici acide si urlete neardenthaliene 🙂 colegii mei imi sint martori

  4. Saru mana, Delia, pentru comentariu. Sa stii ca si eu sint calm, dar numai cand dorm, cand citesc o carte sau cand ma uit la un film bun. In rest, naiba stie, traiesc o eterna stare de agitatie… 😉 medicamentatie nu servesc, decat, eventual, sucuri naturale 🙂

  5. Lasa sucurile, ceai de tei, maica, ceai de tei!!!!!!!
    Eu nu pot sa spun exact cum ma manifest cand sunt nervoasa, pentru ca sunt o lady, orisicat.
    Mai nou, cant „Sunt singurel, bing, bang, printre copaci, bing, bang”. Asa de tare ma enerveaza, incat uit de ce m-am turat initial.
    Si apoi, sanatosi sa fim!!!!!!

  6. felicitari pt ca zici tot si o zici si pentru cei care nu au putere sau mijloace sa o zica, succes in continuare si, mai multa aciditate, ca ” e unii care cer cu insistenta si merita „…
    io-s corcitura de oltean si sarb, deci mai tot timpul pe faza si „dinamitez tot ce e musai, ca daca e musai apoi cu placere sa fie „..
    ce ma enrveaza cel mai tare la ora asta…pai individa, oportunista si nestiutoarea Mihaela Popa, care a initiat cica proiectul de obligativitate a studierii istoriei UE in scoli…in numele cui si de ce….mai conteaza…conteza ca individa are o hidee…adica de ce obligativitate, de ce perioada preistoriei nu e obligatorie… in semn de respect si pretuire pt Istoria Romaniei ar fii tacut individa, se gasii si ea in treaba, ca deh…e nerabdatoare de ceva lauri…ce stim noi… RUSINE MIHAELA POPA!….. ca daca pun mana pe taste sau pe pix….vai de activitatea matale neuronala, ai face bine sa te trezesti la realitate, reprezinti romanii, nu ca sa lingi blide pe la usile cuiva cu de-a sila, ca tot iti platim, noi amaratii de contribuabili hotelurile si deplasarile…si tu individo, ne scuipi drept in istorie…moama, de unde calm… o avea si ceva argumente pt obligativitatea asta stimabila sau numa interesul domniei sale si a alltora ca ea…
    subscriu si la ce ai zis tu mai sus si inca mai sunt nezise, dar, sunt convinsa ca le vei zice, ca zici bine, bravo 🙂
    SIBILLA

  7. Ca oamenii injura in autobuz, desi nu au de ce.
    Ca administratorul suna la usa intotdeauna in aceeasi zi si la aceeasi ora.
    Ca mi se face o foame de lup la munca.
    Ca nu ne dau banii la timp.
    Ca bate vantul si ridica de pe jos toata mizeria si tot praful.
    Ca s-au scumpit biletele pentru transportul in comun.
    Comerciantii care vand sosete ieftine si de calitate proasta in mijloc de Bucuresti.
    Ca nu s-a scos taxa auto.
    Ca infloresc copacii inainte ca eu sa apuc sa vad asta.
    Ca niciodata nu gasesc marunt de cafea.
    Ca mereu parcheaza altii pe locul nostru.
    Ca vecinii de sus cand se cearta, cand dau muzica la maxim.
    Ca seara trebuie sa ma opresc sa cumpar paine.
    Ca vad pe strada numai fete triste si eu am gura pana la urechi si cant pe strada.
    Ca uneori nu merge masina de cafea la munca, desi banii ii pastreaza.
    Ca suntem prea reci la tragediile altora.
    Ca exista invidiosi.
    Ca timpul trece prea repede.
    Ca bine v-am regasit, doamnelor si domnilor!!!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.