Nu suport laşii. Şi nici pe cei cu două feţe. Şi nici „sifonarii”. Cei care, atunci când se simt nemulţumiţi sau pentru a-ţi câştiga simpatia, vin şi-ţi povestesc despre alţii şi-ţi spun cât de cretini sînt aceia. Apoi, când nu le place un gest sau un cuvânt de-al tău, dau fuga la cei pe care i-au bârfit şi le povestesc despre cât de idiot eşti tu şi cum – vezi, Doamne – i-ai jignit.

Nu bag în seamă astfel de personaje, chiar dacă ele îşi arogă o importanţă pe care nu o au şi chiar dacă scriu acum, pe blog, despre ele. Nu mă interesează pentru că – pe bune – nu ne-am tras de şireturi.

Nu voi accepta niciodată ca un „double faces” să vină să-mi spună vrute şi nevrute despre neprieteni. Ştiu că mâine vor face acelaşi lucru şi cu mine… De aceea nu suport laşii, făţarnicii şi „sifonarii”. Nu le dau atenţie, mă dezgustă!

P.S. Nu mă pot abţine să nu scriu de fotbal. Turcii m-au încântat din nou, chiar dacă, recunosc, croaţii au fost azi peste ei. „Spahii” au luptat din nou ca nebunii şi norocul a fost iar de partea lor. Vedeţi, fotbalişti în galben, cum se joacă atunci când vrei să câştigi? Înregistraţi meciurile Turciei şi analizaţi-le cu atenţie! Aveţi ce învăţa…

Astept acum calificarea Rusiei în semifinale şi eliminarea băieţilor gelaţi 🙂 ai lui Donadoni de către olandezi. Apoi mi-aş dori ca băieţii lui Fatih Terim să-i elimine pe nemţi în semifinale. Aia da lecţie de dăruire! 😉