Ca o blondă tipic saxonă, cu cosiţe, ochi albaştri şi cu pieptul mare, conştientă de valoarea ei şi de atracţia ciudată pe care o exercită asupra celor cu care se întâlneşte. Aşa a fost în seara asta echipa lui Low. Îmi cer scuze că nu o compar cu o divizie de Panzere, deşi, la cât a jucat de organizat şi precis, poate că ar fi fost mai corect aşa. Sînt, însă, un tip pacifist şi prefer oricând femeile, tancurilor. 🙂

De cealaltă parte, Portugalia a fost – păstrând aceeaşi „unitate de măsură” – o focoasă mujer, arsă de soarele Atlanticului, însă incapabilă să-şi potolească trăirile şi să-şi pună ordine în acţiuni pentru a putea să câştige. Condusă de „blondă”, Portugalia a început să fiarbă şi s-a aruncat cu patimă în atac. „Focoasele” sînt periculoase, acţiunile le sînt primejdioase, dar parcă nu pot face nimic în faţa organizării germane.

Îmi pare rău de băieţii lui Felipao, dar, cum zicea mister Dinu, scopul fotbalului este să se ajungă la cealaltă poartă şi să marchezi. Mai mult decât adversarul, ceea ce evident, portughezii nu au reuşit. Aici intervine şi „axioma lui Lineker”, care o dădea învingătoare pe Germania din orice meci unde aleargă 22 de jucători.

Am mai observat ceva. Şi noi, şi portughezii avem „naţionale” create în jurul unui om. La noi Mutu, la ei Cristiano Ronaldo. Poate mai puţin vizibil la lusitani… Or, aşa nu mai merge în fotbalul modern, unde contează enorm grupul, echipa, care luptă pentru ea, nu pentru un singur jucător.

P.S. Voiam să mai zic că e posibil ca Italia să-şi revină, urmând exemplul Germaniei, şi să ajungă în finală, dar nu vreau să mă enervez. Aşa că mai remarc un lucru la primul meci din sferturi: golurile marcate de nemţi au fost acompaniate de la staţia de amplificare a stadionului de „samba de Janeiro” 🙂 Dedicaţie ironică pentru Scolari şi echipa lui 😉