După 24 de ani

Privesc uimit în farfuria pe care ospătăriţa blondă, zâmbitoare şi mereu alergând (am remarcat-o 😉 ) a aşezat-o în faţa mea. Un miros îmbietor îmi gâdilă „în mod plăcut” senzorii olfactivi şi trebuie să înghit: prea mare e pofta. Pe blidul pogan se întinde ademenitor o jumătate de păstrăv, de vreo juma’ de kilogram (alăturarea…

Continue reading →