Musca pe căciulă sau o chestie de imagine?

Ana Birchall nu mai e pe lista PSD la alegerile parlamentare. Explicaţii? Nu există. Geoană ne trimite la Birchall, aceasta neagă că s-ar fi retras. Şi totuşi… S-o fi simţind cu musca pe căciulă sau şefii partidului au luat decizia pentru a evita… ce să evite? Implicarea partidului în vreun scandal? Care scandal? Evitarea alăturării numelui partidului în aşa-zisul „spectacol” al casetei erotico-dubioase? O fi ştiind şefii PSD ceva ce nu ştim noi? Probabil. Dar nu există nici o probă că Birchall e protagonista înregistrării difuzate pe net. Şi atunci?…

Citește mai departe

Chiar că pleacă dinozaurii…

Ar trebui să ne obişnuim cu gândul că şi oamenii mari mor odată şi odată. Până la urmă şi ei sînt oameni. Dar parcă mor prea mulţi. Încet, încet, pleacă dinozaurii, vorba lui Sergiu Nicolaescu. 🙁 Acum s-a dus şi Paul Newman. Actorul cu ochi incredibil de… gri spre alb. Da, da! Aşa îi vedeam la televizorul alb-negru pe care l-am avut acum vreo 20 de ani. L-am îndrăgit mult şi i-am văzut puţinele filme pe care le difuza televiziunea de stat în vremea copilăriei mele. Western-urile erau, clar, preferatele…

Citește mai departe

Saitul a murit! Trăiasca saitul!!!! Ăla nou…

Gata cu ştirile TTV online! De duminică saitul televiziunii nu mai există. După aproape 10 luni de existenţă îşi dă obştescul sfârşit cu acceptul părinţilor „spirituali”. 🙁 😀 Aşa ar începe o ştire în stilul Pro despre ce se va întâmpla cu tvtransilvania.ro. Şi apoi ar veni completarea: „dar nu va părăsi definitiv această lume, ci se va întoarce, complet schimbat.” Nu ca Lazăr, 😉 că doar sîntem în mileniul 3, nu în timpurile biblice. De duminică, saitul va dispărea câteva zile până când îşi va face apariţia noul punct…

Citește mai departe

Daţi-mi şi mie o primă de stelist!

16 ani de şcoală, licenţă luată cu brio, 10 ani de presă, muncă de dimineaţă până seara. Toate astea nici nu put pe lângă „valoarea” fotbaliştilor de astăzi. Nu de aiurea, ci din ţara în care se joacă, cică, meciurile din Liga lu’ Mitică. Alea care încep cu acuzaţii prin ziare şi se termină la „Recursul etapei” sau la vreo comisie de la federaţie. Nicidecum pe teren. Booooon. De ce zic că toate şcolile şi toată experienţa nu pot rivaliza cu un dribling, cu un şut la vinclu, cu un…

Citește mai departe

Nicio dimineaţă, fără paharu’ plin pe masă!

– După ce termin aici, m-aş duce să beau o bere! E aproape 9 seara. Apropo, senor, când stăm şi noi, liniştiţi, la nişte beroase? – Când om avea timp… Că văd că nici tu nu prea ieşi. – Mai stau cu băieţii de la baschet, mai bem o berulă… Mai nou am dat-o pe Becks cu lămâie… Nenea, parcă e suc. 😉 – Pfuuu, apropo de bere… „Negrii” mei nu încep ziua fără flaconu’ de 2 litri de bere, plus o Unirea ori un Milcov. „Capac”, mă! Clar, altfel…

Citește mai departe

Sânge, morţi, accidente – pe cine mai impresionează?

Zeci de morţi, sute de maşini bune de aruncat la fier vechi, sute de oameni cu trupuri sfârtecate. Toate în 2008, pe drumurile din Bihor! Dacă înmulţim aceste numere cu 40, obţinem o imagine a catastrofelor produse în întreaga ţară, pe şosele. Sună dramatic, dar pe cine mai impresionează? Ne-am obişnuit atât de mult să vedem ştiri despre accidente – materiale montate cu efecte, blururi, muzică şi cu ambianţe subtitrate – încât am ajuns să le tratăm ca pe ceva obişnuit, parte din viaţa de zi cu zi. Poate ne-ar…

Citește mai departe

Iubesc arta şi o fur! Nu?

Îmi zice un coleg o întâmplare care, dacă e pe bune, demonstrează încă o dată, dacă mai trebuia, ce fel de specimene s-au aciuat pe aici. Săptămâna trecută, bunul meu amic – cu care nu m-am întâlnit cam demultişor, mea culpa – Harris Wallmen, împreună cu Marc-Robert Ferenczi, au expus pe Corso 12 fotografii. Format mare, idee mişto, lucrările au fost aşezate în plină stradă, suspendate pe nişte panouri. În fiecare dintre ele, câte un român şi un maghiar, în diferite ipostaze. (Szia, Rolland! Ceau, Moşu!) Chiar mă gândeam să…

Citește mai departe

Când moartea nu te bagă în seamă

Româneşte spus, când e vorba s-o mierleşti, te ia dracu’ şi dacă te plimbi liniştit pe stradă. Îţi cade o cărămidă în cap sau te îneci cu ceva la restaurant şi gata, îţi cântă taica popa prohodul. 🙁 În schimb, sînt alţii ca pisicile. Au nouă vieţi în ei şi scapă cu viaţă din situaţii nasoale. 🙂 Exemplu cel mai recent este cel al unei femei implicată sâmbătă în două accidente, unul după altul. În primul, produs dimineaţa, maşina ei s-a ciocnit (sau a fost lovită) de alte două, undeva…

Citește mai departe

Blocada minţilor înguste

Că doar numai nişte gândiri limitate puteau decide ca o stradă, în speţă Ady Endre, să fie închisă la jumătate. Aha, la jumătate! Adică fraierul de şofer să nu fie anunţat încă de la capătul străzii de către vreun indicator ori agent s-o ia pe alte rute pentru că accesul e interzis spre centru, unde se amplasează corturi pentru „Toamna orădeană”. Dă-l în mă-sa! Să meargă până la jumătatea străzii, că acolo oricum sînt nişte garduri din fier care îl obligă să se bage pe nişte străduţe înguste şi să…

Citește mai departe