„Timp de 2 ani nu a dormit o noapte întreagă. Erau nopţi când nu dormea deloc sau săptămâni în şir când dormea doar 4 ore pe noapte în frânturi. Tot timpul trebuia să-l leagăn în balansoar şi la un moment dat cu zgomotul uscătorului de păr în fundal, altfel urla înfiorător şi trezea tot blocul.”

„Când am hotărât să avem al doilea copil nu ştiam de diagnosticul lui Tudor, erau mici bănuieli că nu e ceva în regulă, dar nici pe departe nu ne gândeam la autism. Nu caut să mă justific în faţa nimănui. Chiar de aş fi ştiut de diagnosticul primului copil, nu poate nimeni să mă judece că mi-am dorit şi al doilea copil.”

„Prietenii s-au cernut încet. Îi înteleg, că nu e prea plăcut ca de câte ori mă întreabă ce fac copiii, eu să le vorbesc de diagnostice, terapii, evoluţii sau eşecuri.”

Sînt câteva fragmente din viaţa unei mame, obligată să înfrunte un întreg sistem pentru a-şi creşte băieţelul de aproape 4 ani şi fetiţa de un an, grav bolnavi.

Povestea ei, a lor, o puteţi citi pe david.gamara.ro.