Stau şi mă uit la spaţiul alb de pe ecranul calculatorului şi parcă aştept o invitaţie să scriu. Adică, un şut în partea dorsală. Aşa funcţionez eu. Pe principiul ăla că respectiva lovitură de picior bine plasată 😉 mă aruncă înainte.
Mă uit şi-mi zic că n-are rost să bat la tastatură într-un ritm de secretară blondă, dacă tot n-am nimic de zis. Grrrrrr! Fals! Eu am mereu ceva de zis. Ăsta sînt eu, mai nou. Nu mai tac. Cu riscul de a supăra, de a fi catalogat dus de acasă. Spun tot ce simt şi jur că mă simt normal. Măcar nu înec în mine nimic. Ce-o fi apoi, Dumnezeu ştie. De fapt, n-are cum să fie rău. Ştiu ce vreau şi mă simt stăpân pe mine.
Mă uit la ecranul care nu mai e gol, că doar tot am născocit eu ceva de scris. Zâmbesc! De ce? Doar n-o să plâng! 🙂 Afară plouă… Încrâncenat, ar zice un amic. Ciudat, ploaia mă linişteşte. Deşi e cam frig până şi în casă. Nu-i bai, mă bag în pat. Şi visez. Că….
Apropo. Am văzut „The Notebook”. Şi acolo ploua. Şi se năştea ceva… După 365 de scrisori, pe care el i le-a trimis ei şi pe care mama ei i le-a ascuns… Hotărât tipu’. 😉
Continuarea…
Dacă n-aţi văzut filmul, vă dau temă de gândire. După cearta asta, ce face ea? Rămâne cu logodnicul pe care crede că-l iubeşte sau cu omul care i-a dat tot sufletul într-o vară? 🙂 Ia să vă văd. Răspunsuri argumentate, pliz!
e ok filmul, l-am văzut. şi mai ok e că nu ţii în tine. la ce bun?
Mi-a placut mult povestea, am vazut recent filmul si ma „urmareste” inca.
Ma enervam la culme sa nu-l aleaga la Noah.Pentru ca de prea multe ori in viata facem ce trebuie si nu ceea ce simtim si ce ne sopteste intuitia.Americanii au grija oricum la happy-enduri.
Ploaia i-a adus,oarecum,impreuna cum n-au mai fost inainte.S-au cunoscut si altfel si dragostea curata si nestiutoare de copii s-a intregit ca adulti.Ce spune ea dupa ce fac dragoste e cheia ” you got to be kiddin me/all this time that`s what I`ve been missing”.
Si Walt Whitman pe veranda casei e preludiu la ziua in care vor fi doar ei doi invaluiti in iubire.
Oh how your fingers
drowse me.
Your breath falls
around me like dew.
Your pulse lulls
the tympans of my ears.
I feel a merge
from head to foot.
Delicious enough.