Chinurile facerii

– Ai mai moşit o televiziune! Ţi s-a mai născut un copil! Fostei mele colege de la TTV, Loredana Roxin, îi tremura vocea în seara asta când m-a sunat să ne zică nouă, „concurenţilor” de la TVS, de fapt celor alături de care a lucrat mult timp, că îi place ce se întâmplă la noi….

Continue reading →

Noaptea de Înviere

Eu, fratelo şi Danu, prietenul nostru încă de când era în scutece. Asta înseamnă pentru mine noaptea de Înviere. Nici nu mai ştiu de când mergem în formula asta la slujba din noaptea de Paşte. Cu o întrerupere de câţiva ani, când căsnicia a făcut să fie altfel. Anul ăsta, ca de fiecare dată, după…

Continue reading →

Un răspuns

Nu ştiu dacă li se întâmplă tuturor, deşi tind să cred că aşa se petrece. Cert e că eu primesc răspunsuri la tot felul de întrebări, la tot soiul de stări, exact când nu mă aştept. Răspunsurile vin de unde nici nu ai crede, iar când le primesc rămân pe gânduri. „Ca să vezi… Asta…

Continue reading →

„OZN” şi „anarhişti”

Despre ştirişti se spune că sînt nişte oameni serioşi, care, pe lângă faptul că crapă piatra-n patru (exerciţiu de dicţie, ştiu 😉 ), nu prea ştiu să râdă. Afirmaţia e pe jumătate falsă. E adevărat, oamenii din redacţia de ştiri sînt, prin natura lor, nişte tipe sau tipe care se încruntă când îşi analizează ştirile,…

Continue reading →

Luna palidă…

Stau în balcon şi mă uit pe cer. Să nu zâmbească nimeni a compătimire! Nu-s nebun, deşi condiţiile date ar putea duce la concluzia asta. 😉 E aproape ora 2 şi jumătate. Mă bântuie insomniile. De fapt, de câteva săptămâni bune mă lupt cu ele. Nu-i a bună, dar, culmea, la redacţie nu am probleme….

Continue reading →

Dacă…

Îi ţin minte mâinile… Mari, puternice, aspre. M-au fascinat întotdeauna. La fel cum mi-a rămas mereu în minte tatuajul de pe mâna stângă. – Ce e ăla? – Un tanc. – Da’ de ce ţi-ai desenat un tanc acolo, pe mână? – În armată… Eram tânăr, mă prosteam… Se bărbierea cu acelaşi vechi aparat în…

Continue reading →

Becali şi clisa friptă

Mă tot întrebam. Eu pe mine, evident… Chestie de gramatică 😉 Cum de nu mai scriu pe blog? De ce nu-mi vine? Pană de inspiraţie? Lipsă de subiecte? Hmmmm…. Într-o lume în care subiectele lipsesc doar dacă esti mut şi surd – dar şi atunci poţi deveni un fin observator al vieţii politice -, ori…

Continue reading →