Mă tot întrebam. Eu pe mine, evident… Chestie de gramatică 😉 Cum de nu mai scriu pe blog? De ce nu-mi vine? Pană de inspiraţie? Lipsă de subiecte?

Hmmmm…. Într-o lume în care subiectele lipsesc doar dacă esti mut şi surd – dar şi atunci poţi deveni un fin observator al vieţii politice -, ori în care Becali ocupă 99% din programele tv, că restul sînt jingle de post, pare absurd să spui că n-ai despre ce scrie. Şi totuşi… Nu m-am încăpăţânat, dar nu mi-a venit cheful a scrie…

Am preferat să-mi fac plinul de circ doar uitându-mă la tâmpeniile debitate la tv în legătură cu arestarea lui Becali. Apropo, am observat că ăia care până mai ieri urlau „cine şi când o să-l mai tempereze pe Jiji?” se dau acum mari apărători ai lui. Atât am de zis. Restul e spectacol penibil.

După cele două seri de circ pe care le-am urmărit, am trecut la chestiuni mai umane şi mai importante – grătarele, ceapa şi clisa prăjită. La foc de lemne, adevărat, în mijlocul lu’ mămica natură. Prima dată mi-a venit pofta vineri, pe când citeam blogul ăla de te lasă cu gura apă, a lui Adi Hădean. „Nebunul” ăsta – termenul e folosit cu mult drag 😉 – ştie să-ţi dinamiteze sentimentele culinare cele mai ascunse. Cum am văzut clisa aia picurândă 😀 pfaiiiiiii, direct la frigider m-am dus. Am luat una bucată slană, am tăiat-o în patru bucăţi potrivite şi jap cu ea in tigaie, pe aragaz. N-a avut ea gustul ăla turbat din natură, dar mi-a satisfăcut parţial pofta.

Satisfăcut total am fost abia duminică, atunci când am fost cu mama, fratelo şi familionul lui în renumita regiune a Pocioveliştii (da, da, Pocioveliştea chiar există – o spun pentru nebeiuşeni), după o curbă la stânga, cum treci un pod peste Valea Nimăieştiului, la grădina amenajată rustic a lui fratelo, cu o veche caroserie de dubiţă pe post de cabană. 😉  Ţinând cont de învăţăturile lui Happy Cook către cei ce binevoiesc a-i lectura saitul, m-am ocupat personal de pulpe (ale puilor), de mici şi de cartofii prăjiţi. Evident, nu am ratat ocazia de a prăji o bucată deloc mică de clisă în flăcări. Pfaiiii….ce miresme, ce arome… Şi totuşi, nu am băgat ca altădată, din motive că nu mai puteam. 😀

Dar mi-am satisfăcut poftele gastronomice, dacă pot fi numite aşa, şi am tras o concluzie. Oriunde în lume, ceapa, clisa şi pita îl bat pe Becali şi pe tot alaiul lui de susţinători şi contestatari.