Am eu o întrebare. Superfluă, ar zice unii. Normală, spun eu. Pentru că ţine de o normalitate de care, cred, din ce în ce în ce mai puţini ţin cont.

Mă, de ce trebuie eu să accept „indicaţiili” de la centru – adică de prin Europa, de aiurea – că tre’ să accept legăturile în homosexuali? Mă refer la căsătorii. Asta e o instituţie sfântă, nu trebuie pângărită de nişte băieţaşi care se regulează în dorsal. Nu intru în discuţii de ordin medical, religios şi filosofic. Remarc o chestie. „Veselii„, când fac o manifestare, cică-şi cer drepturile. Că sunt o minoritate sexuală asuprită şi că trebuie acceptaţi.

Din partea mea, ce fac ei în casă, în spaţiul privat îi priveşte. Dar nu înţeleg de ce fac acele parade de prost gust, care stârnesc reacţii mai ales de dezgust.

Ce-ar fi dacă s-ar trezi unul de ăsta hetero şi ar pune bazele unei asociaţii a masculilor cărora le place să le fie făcut un oral de către femeile brunete sau blonde? Şi, în virtutea faptului că reprezintă o minoritate 😉 – vorba vine – asuprită şi nerecunoscută oficial, să iasă în stradă şi să prezinte într-o defilare prin târgul lui Bucale tot soiul de chestii explicite. Că cică aşa ar atrage atenţia asupra discriminării la care sunt supuşi că nu se pot manifesta… mă înţelegeţi. Ori să vină un alt individ care să înfiinţeze el o comunitate a bărbaţilor heterosexuali nezoofili amatori de „capră” – şi aici mă refer la poziţie. 😀

În concluzie, sînt european vorbitor de limbă română, vorba unuia de la TVR, cu mintea deschisă la nou, dar închisă la tot ce mi se pare idiot, lipsit de bun simţ şi la tot ce mi se impune să accept doar pentru că aşa vor alţii.