Recunosc: nu-s mironosiţă şi îmi recunosc şuturile pe care le trag în bară cu simţ de răspundere. Dacă am recunoscut chestia cu bucuria pe care i-am lăsat-o mamei în poşetă pe când aveam vreo 4-5 ani 😀 nu văd ce altceva nu aş putea recunoaşte. E, tocmai asta e problema. Obişnuiesc să-mi recunosc greşelile, chiar…