Nu ştiu alţii cum au fost- vorba povestitorului humuleştean -, dar eu şi fata mea am avut parte de sărbători liniştite. Ne-am încărcat cu energie, după agitaţia din timpul anului. A fost mâncare – muuuuuultă şi buuuuună 😉 -, a fost somn la greu, au fost râsete, au fost colinde şi liniştea din familie. Sincer, nu-mi doream nimic altceva, decât să fiu cu fata mea.

Singurele păreri de rău le-am simţit atunci când de Crăciun am avut o furtună, cu ploaie, fulgere şi vânt, iar de Revelion a turnat cu găleata. Evident, duminică, după Anul Nou, dădeam cu mătura prin curte, să fac cărare prin zăpada care cădea a treia zi după… Revelion. Nu-i bai, asta n-a fost o problemă, noi tot bine ne-am simţit.

În schimb, alţii au  avut parte de inundaţii, de apă în case ori pe uliţe şi chiar de morminte ale rudelor acoperite de băltoace. S-a petrecut la câteva sute de metri de locul în care ne-am petrecut sărbătorile. Obişnuinţa meseriei şi-a spus cuvântul: am pus mâna pe cameră şi am „tras” nişte imagini.