Nici nu ştiu cum să zic: nasol…penibil…jignitor… O spun cum îmi vine. E incredibil cum a ajuns să se facă presă în România.

Corespondentul televiziunii X este sunat să facă un material despre un anumit eveniment/despre o anumită situaţie. Omul merge, filmează, trimite imaginile şi nu i se mai cere şi o altă informaţie. Asta pentru că editorul de la Bucureşti a luat deja datele de pe vreo agenţie de presă şi are nevoie de la „trimisul în teritoriu” de doar câteva cadre şi sincroane.

Corespondentul îşi pierde una dintre principalele lui sarcini: aceea de a transmite INFORMAŢII. Aşa cum mai poate să-şi asume veridicitatea ştirii pe care, zice-se, el o face? Şi asta pentru că televiziunile centrale, unele,  înţeleg în acest  fel să facă reduceri de cheltuieli. Nu mai plătesc reporterul din corespondent, ci doar cameramanul. Se ajunge, astfel, la ştiri semnate Mediafax, NewsIn ori Hotnews.

Poate că omul din faţa ecranului nu va observa – atât de repede – diferenţa. Dar, noi, cei care ne asumăm decizia de a face jurnalism, o simţim deja. Ştirile nu mai redau atmosfera de la locul evenimentului, care e trecută prin filtrele agenţiei de presă şi ale editorului de la Bucureşti care, de multe ori, habar nu are şi nici nu-l interesează că prin Craiova nu curge şi nici nu cred că va curge vreodată Crişul Repede. 😀

Poate că viitorul este al agenţiilor de presă video, aşa cum e în Occident. Cele care îţi livrează la pachet imaginile şi informaţia, cu sincroane luate cu cuburi pe care sînt marcate siglele a 5 televiziuni. Iar posturile TV nu vor face decât să le monteze şi să pună burtiere.

Iertaţi-mă, dar am mai mare încredere în corespondentul sau reporterul meu, cu care discut zilnic, decât în agenţiile de presă. N-om fi mai deştepţi – asta până la proba contrarie – dar măcar îl/îi pot verifica oricând. Iar în meseria noastră, OMUL contează mai mult decât orice.

P.S. Discutam deunăzi cu un bun amic. Amândoi observam realitatea idioată a desfiinţării atâtor ziare şi reducerii atâtor studiouri ale marilor televiziuni. Pro TV-ul local mai are 2 oameni, Antena se zbate cu 2 echipe, TTV funcţionează ca fostele combinate -pe avarie, televiziunea publică are dintotdeauna un corespondent – dar TVR e plătit din bani publici, nu va cădea niciodată -, iar Realitatea şi Prima se bazează pe câte un om şi pe câte o ştire , plătită şi aia cu întârziere. Din fericire, TVS merge bine, cu 4 reporteri şi 2 pe sport şi, de câteva luni, 3 corespondenţi în afara judeţului.

Din păcate, au murit ziare, iar altele se transformă în oficioase ale vreunui partid. Singurele lucruri bune în presa scrisă mi se par rezistenţa Ghimpelui de Bihor şi renaşterea Bihoreanului. Să le dea Dumnezeu putere să meargă înainte, că minte şi peniţe au cât cuprinde!