Acum nu mă mai întind cu monologul pe blog, ci o iau telegrafic, aşa cum e bine, câteodată, să o fac. Aşadar:

1. Drumurile din Bihor sînt INCREDIBIL DE PROASTE. Unde nu sînt gropi, sînt denivelări; unde nu sînt gropi, e gheaţă, e vreun şofer şmecher, e ceaţă, e… naiba mai ştie, dar sigur e ceva. Nu e nevoie de exemple, nu? 😉

2. E plină lumea de cretini. Iar unii se întâlnesc şi cu „Furia albă”, parcată pe marginea drumului. Din întâlnirea lor, „Furia” a scăpat – vorba vine – „doar” cu oglinda ruptă. Nu ştiu cine e jegul care n-a avut ce face, dar îi doresc să-l doară trei măsele pe zi, timp de un cincinal şi să nu poată mânca decât pâine unsă cu cuţitul… şi ăla să fie de plastic. Două vorbe pentru dobitoc!

3. Mai sînt pe lume şi lucruri bune şi ieftine. Cum ar fi mâncarea de la cateringul de la Select. Nu-i caterincă! 😀 Pentru 5,5 lei (cinci lei şi cincizeci de bani!!!) clientul primeşte felul 1 şi felul 2, bine gătite, niciodată aceleaşi. La TVS practicăm sportul ăsta şi sîntem mulţumiţi. Avem unanimitate, ca înainte de ’89. 😉

4. Greşeala e în firea omului şi nu e periculoasă. Perseverenţa în greşeli reprezintă o mare problemă, iar unii au făcut din asta un sport olimpic. Cunosc nişte „medaliaţi cu aur”, care, tind să cred, au o problemă la nivelul cerebelului.

5.  Pro TV a dat iama prin filmele de altădată, cu succes de public rin anii ’90. Aşa reapărură pe ecran „Comando„, „Speed„, „Air Force One„. Recunosc, însă, că m-am pironit în faţa televizorului la „Stăpânul inelelor” – da, ştiu, ăsta-i mai nou.

6. Înţeleg să o acuzi pe o femeie de „prostituţie (atenţie!) jurnalistică” şi că scrie la comandă – o fac mulţi ziarişti, de asta sînt convins – dar e normal să arunci cu astfel de cuvinte grele între patru ochi, nu în ditamai conferinţa de presă, unde te plângi în faţa jurnaliştilor cât de prigonit eşti tu de autorităţi. A făcut-o şeful firmei Selina, ieri, şi nu s-a lăsat până nu i s-a atras atenţia că răfuielile lui cu un ziar nu interesează cea mai mare parte a presei.

7. Iarna e ca iarna. Adică ninge, e frig, ninge din nou. Şi cum mă pasionează mai nou fotografia – amator, desigur – am imortalizat anotimpul seara trecută.

8. Zilele trecute am găsit un montaj pe care l-am făcut acum doi ani, pentru un concurs de dresaj canin – Eurodog Show.

Astăzi se împlineşte un an de când două inimi au început să-şi regleze bătăile una după alta. La început nu ştiau. Acum nu mai pot să existe separat… 😀 Şi vor bate una lângă alta pentru totdeauna!

P.S. Nu ştiu cum fac, că iar am scris ditamai postul pe blog. Numai telegrafic nu pot fi! 😀 😀