„Lăsaţi-ne să ne pregătim pentru încă o victorie” – reacţia învingătorilor, după „nebunia” de aseară

„Orice şut în partea dorsală e fault!” – au constatat, extenuaţi, dar cu fruntea sus 😀 , învinşii.

„Bă, io nici nu m-am forţat!” – a explicat, pentru cine a vrut să ia aminte, surpriza serii, arma secretă Emil.

(mingea oficială a echipei TVS – un fel de Artex cu fiţe. Mingea, nu noi)

A fost o seară a fotbalului în Arena „Antonio Alexe„, unde până şi tribunele (goale!) şi-au oprit vuietul când şi-au făcut apariţia cele 10 legende ale tastaturii şi emisiei prin cablu şi platforma Digi. Unii au făcut obişnuitele mişcări de încălzire, asta în timp ce alţii, încălziţi de un deţ anterior de pălincă ori de o „gură de bere” – aşa se numesc mai nou „două beri” – s-au mulţumit să stea în tribune până la ora oficială de începere a partidei.

Suspansul a durat puţin, cât a fost testată noua minge de joc, o bijuterie a manufacturii pakistaneze. Tatonarea a fost repede dată uitării, după primul şut la poartă. A fost şi primul gol, după care a urmat un veritabil recital de ambele părţi.

Dacă şuturile ar putea vorbi…

„Băăăă!” – a fost cuvântul preferat de ambele tabere, după ce torpilele au muşcat 😉 cu sete din plasele celor două porţi. Au fost verticalizări explozive, pase riscante şi cu efect, stop de burtă şi şut oriunde vezi cu ochii – şi, uneori întâmplător, alteori clar ochit – mingea a intrat în poartă.

învingătorii+ spionu’ Robi+Cristi

viitorii învingători, într-un moment de gândire tactică

Păianjenii au fost deranjaţi de şuturile lui Bogdan şi aici vorbim de păianjenii din tribune, în timp ce George a tăcut, a muncit mult şi cu folos. Pentu echipa lui… Asta pentru că şi Robi a avut acţiuni cu folos, dar pentru echipa lui George, adversarii lui. 😀 Apropo, autogolul nu se pune în clasamentul golgheterilor.

S-a ratat cât pentru zece meciuri. Pasată de molahu‘ Radu şi trasă de Vlad şi de Cristi din poziţii posibile şi probabile, mingea a refuzat de multe ori să intre în poarta lui Adi Ciucuriţă. Asta arată că un mare portar se naşte dintr-un jucător de câmp cu glezna umflată. În schimb, barele au suferit la greu, cât să le inducă învinşilor suspiciunea că s-a lucrat la porţi. Cu levierul sau cu ciocanul, încă nu ştim sigur.

Arma secretă

Cu siguranţă, alături de Jozsi, arma secretă a învingătorilor de circumstanţă a fost Emil. A verticalizat, a temporizat, a făcut stop pe burtă şi a şutat, total inexplicabil, direct pe cadrul porţii.

Obişnuiţi să-l vedem în poartă, redactorul-şef al montajului a studiat o întreagă săptămână articolele lui Vochin de pe GSP.ro şi sincroanele din Ungaria ale lui Buzărin şi a făcut un joc tactic şi tehnic de mare spectacol.

„Io nu m-am forţat. Am văzut că nu-i rost să fug, aşa că am stat sus şi am dat gol. Şi Vlad mai face aşa… Şi-i mai merge. Io de ce nu?” – declaraţia de după meci a lui Emil.

Iureşul de final al învinşilor a fost oprit în mod brutal de tabelă, care a decis ca revanşa să vină peste două săptămâni.

(şedinţa tehnică din vestiar 😀 )

Şedinţa tehnică de la finalul meciului a fost oprită dur de decizia autorităţilor, care nu mai lasă ABC-urile să se vândă bere în timpul nopţii. Fata de la non-stop ne-a servit cu suc, ca siropul de malţ era interzis la vânzare. Aşa că, aproape însetaţi, am plecat spre domicilii.