„Furia Albă” a plecat spre alte zări

Furia albă” şi-a făcut datoria, aşa că, potrivit unei ziceri intrate deja în folclor, a putut să plece.

Au trecut aproape 6 ani de când a apărut în viaţa mea. 🙂 Pe 27 iunie 2004, Alin Bele-Gomboş, fostul meu coleg cameraman de la Transilvania TV, îmi preda cheile maşinii lui, un Opel Vectra 2.0, pe care, după nevasta lui, îi ziceam „Betty„. N-a fost nici ieftină, dar nici scumpă. Potrivit, pentru acele vremuri.

Am trecut împreună prin bune şi rele (sună a limbaj de lemn, ştiu, dar chiar aşa a fost). M-a scos din multe situaţii, mi-a fost şi casă timp de o noapte, undeva pe munte, când am dormit, cu dureri de spate, pe scaunele ei. Bebe al lui fratelo o iubea; pentru el bătrâna „Furie” a fost „cea mai făinoacă maşină din lume” 😀 şi ar fi dormit în ea dacă ar fi putut.

M-a scos din minţi când se strica din senin, când nu mai voia să pornească, atunci când se oprea pe drum şi fierbea apa în borcan ori când i se descărca brusc bateria.  Colegul meu, Emil, ştie cum înduram împreună frigul de afară ca să îi pornim motorul. 😀

Însă, am înţeles-o mereu, doar e „născută” la doi ani după Revoluţie şi e bătrână, în termeni automobilistici. Şi m-am înţeles şi pe mine, evident 😉 , doar eram începător într-ale condusului.

După cinci ani în care am convieţuit cu ea, şi-a luat o pauză şi a stat o vreme prin parcări. Cam nasol pentru o maşină de 2.000 de cmc, obişnuită să zburde pe drumuri. Aşa că eu şi Neia mea am decis să lăsăm şi pe altcineva să se bucure de forţa „Furiei„. Mai are multe de spus, chiar dacă e bătrânică.

Aşa că şi-a găsit, după luni de încercări, un nou stăpân. Mă bucur că omul pare ok, de bun simţ şi o va pune să alerge şi pe şosele muuuuuuult mai bune, dincolo de frontierele unui judeţ bombardat pe toate şoselele.

Între timp, noua maşină – pe care deja o conduc de un an 😉 şi care îi aparţine, de 3 ani,  fetei mele iubite – ţine la mine. Evident, şi eu ţin la ea. Chestie de reciprocitate şi de înţelegere. Mamă, ce zbârnâie când mă simte la volan! Am făcut împreună peste 20.000 de kilometri şi, până când vom decide să o „mărităm„, vom mai face câteva mii.

Fără categorie

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.