Într-o dimineaţă din zilele trecute fac ce fac de sute de dimineţi de când sînt la TVS: parchez pe marginea drumului, bucuros că am găsit un loc, chiar dacă e în zona proaspăt deschisă, spre Cazaban. De data asta nimeresc lângă un zid părăsit din zonă. Văd că se agită un nenea pe drum şi când vede că am oprit maşina ţâşneşte cu Opelul lui direct în faţa subsemnatului. Coboară în contrast cu viteza pe care a avut-o când a parcat, închide tacticos uşa şi îşi desface în acelaşi ritm cureaua.

S-a îndreptat spre zidul părăsit de care ziceam şi de dincolo de plăcile de beton a început să se înfiripe o pată, care creşte, creştea. Omul avea… mult. A terminat repede în comparaţie cu cantitatea şi a plecat. Simplu, nu?

Faza asta se petrece în Oradea. Aici văd că se poate să se practice micţiunea eco, în mijlocul junglei urbane. Ar vedea-o cineva într-un oraş civilizat dintr-o ţară civilizată? E drept, acolo au şi stabilimente curate şi parfumate, unde omul îşi poate lăsa balastul. Dar şi amenzi pentru gesturi ca acela petrecut în spatele zidului.

Nu generalizez, totuşi. E un gest al unui om pe care nu-l mai ţinea vezica, nu? O fi vreun politician?! 😀