UPDATE: La Ştirile TVS de luni am avut şi un material despre nunta lui Vlad şi a Corinei. E de-al nostru, nu? 🙂
– Oameni buni şi dragi nuntaşi, ne-am adunat aici…
Pe Vlad îl ştiu, cred, de vreo 7 ani. Zic „cred” pentru că memoria ne joacă feste câteodată şi ni se pare că pe unii oamenii îi ştim de-o viaţă. Pe el l-am întâlnit la un meci de fotbal între amatori, pe vremea când înjuram ca un profesionist. 🙂 L-a adus Bogdan Băcilă şi ni l-a prezentat drept „prietenul meu„. Pe atunci nu avea scheme de Voiculeţ în el 😉 , aşa că nu-mi amintesc decât că am remarcat bunul lui simţ şi dubiţa cu care ne-a dus la o bere după meci, la un bar de lângă blocul pensionarilor de pe Cazaban.
Câteva luni mai târziu ne-am reîntâlnit în redacţia de la Transilvania TV, când, tot la recomandarea „naşului” Bogdan, a venit ca reporter pe sport. A avut parte de un botez de foc, pentru că prima ştire a lui Vlad, proaspăt jurnalist, a fost cu Emerich Jenei, căruia i-a luat un interviu. Au urmat sute, poate chiar peste o mie de zile în care ne-am întâlnit la redacţie, am băut cafele împreună – câteodată beri, fără număr 😉 , am înjurat prostia şefilor sau idioţenia celor întâlniţi pe teren, am glumit, ne-am ajutat reciproc, am plecat dezgustaţi de situaţia în care alţii ne-au pus, ne-am reîntâlnit în alt loc, ne-am enervat unul pe altul şi tot noi ne-am împăcat, m-a iertat când îmi ieşeam din fire din cauza tensiunii din redacţie, l-am înţeles când era nevoit să dispară mai repede de la birou ori când nu pasa la meciurile de fotbal pe care le-am jucat împreună, am filmat, tot împreună, un promo pentru transmisiunile de fotbal de la TTV, de care râdem şi acum când ne amintim.
Şi aşa trecură şapte ani. Cred. Pentru că aşa cum am mai zis, ni se pare că pe unii oamenii îi ştim de-o viaţă. Iar sâmbătă, când americanii lui Obama ţineau discursuri la tv, Vlad a dat un nou înţeles combinaţiei de numere „nine eleven„.
– Oameni buni şi dragi nuntaşi, ne-am adunat aici să ne bucurăm împreună la nunta lui Vlad şi a Corinei.
Ei, da, Vlad Sturz a făcut-o şi pe asta. A devenit om serios – nu că n-ar fi fost până acum 😉 , la casa lui, alături de aleasa inimii. Nu o să fac o cronică mondenă a nunţii. Spun doar că a fost una elegantă, plăcută, cu o atmosferă caldă, cu muzică excelentă – când e Lulu Cremeneanu la butoane numai aşa poate fi (e din Beiuş. Lulu, nu Vlad 😀 ) – cu un dans al mirilor 100% improvizaţie 😉 , cu mâncare bună şi multă – pe scurt a fost pe sufletul nostru.
Casă de piatră şi să dea Dumnezeu, Vlad şi Corina, să aveţi parte numai de FERICIRE! Restul vine de la sine şi voi ştiţi ce trebuie să faceţi mai departe. Să primiţi cu braţele deschise tot ce e mai frumos în viaţă: FAMILIA, cu tot ce înseamnă ea – dragoste, înţelegere, respect, credinţă, copii, casă.
Am câteva fotografii, dar calitatea nu e nemaipomenită, pentru că au fost realizate cu telefonul mobil – în graba deplasării spre nuntă am uitat aparatul foto acasă. Mea culpa!
E frumoasă viaţa când ai lângă tine omul iubit! Eu o ştiu cel mai bine, alături de Neia mea, cea mai frumoasă fiinţă din lume, din toate punctele de vedere! Ne-am simţit excelent la nunta lui Vlad, iar ca noi au fost şi colegii mei Robi, Adi Ciucuriţă şi Bogdan, veniţi cu consoartele, dar şi Gas, Eda, Jozsi, Vlad Tătaru şi Patricia Baciu, deocamdată „solişti„. 😉
P.S. 1 Tre’ să recunosc că nunta lui Vlad m-a făcut să învăţ să fac cum trebuie un nod la cravată. 😉 Am căutat pe youtube „cum se face un nod la cravată” şi am găsit un clip interesant. Mi-a trebuit vreo jumătate de oră, dar am reuşit să-mi fac nodul la cravată. Pe care am desfăcut-o la o jumătate de oră după ce am ajuns la nuntă. Şi să nu uit: deşi nu e la ştiri, Vlad Tătaru a fost o prezenţă plăcută – şi la masă şi pe ringul de dans, unde ne-am arătat cu toţii talentele.
P.S. 2 Îi urez „casă de piatră!” şi lui Cipri Madea, un fost coleg de la Transilvania TV, de la montaj, care s-a căsătorit tot în 11 septembrie. Să fii fericit, Cipri!