Ştiu că avem nevoie de maşini în fiecare zi, că fără ele nu se poate!

Ştiu că preţurile combustibililor sînt nejustificat de mari şi că ar trebui să fie poate la jumătate din cât sînt acum!

Ştiu că există o înţelegere între marile firme de distribuţie a produselor petroliere ca să menţină preţurile atât de sus! (Am vrut să scriu că am doar bănuieli că există o asemenea înţelegere, dar pe o piaţa concurenţială nu e normal să existe aceleaşi preţuri la toate benzinăriile. Toate celelalte produse – alimentare sau de alt fel – diferă ca preţ de la un magazin la altul. La staţiile de combustibil, diferenţa este de 2-3 bani, deci devine 99% sigură o înţelegere.)

Ştiu că protestele nu vor schimba foarte mult – sau…?

Ştiu că, până marile firme de transport nu vor lua atitudine, micii consumatori de benzină şi motorină, adică noi, deţinătorii de autoturisme, nu avem nicio şansă. Ce se face cu plata combustibililor în monede sau cu boicotarea pompelor e doar o ridicare a pumnişorilor către mamuţii cu sute de staţii în toată ţara, o floare cu care nu se face primăvară.

Ştiu că mulţi vor da a lehamite din mână, susţinând că nu are rost să protesteze, tocmai pentru că nu vor schimba mare lucru. Aşa că vor merge în continuare cu maşina şi nu avem voie să îi/ne blamăm pentru asta. NU PUTEM FĂRĂ MAŞINI, SÎNTEM DEPENDENŢI DE ELE!

Dar mai ştiu că trebuie să facem ceva. Să arătăm că nu putem sta la nesfârşit în poziţia ghiocelului, că nu sîntem bătaia de joc a nimănui. Chiar dacă nu schimbăm mare lucru, să arătăm că ne pasă. În primul rând de noi, de munca noastră şi de banii pe care nu-i putem arunca atât de uşor pe fereastră, când se câştigă atât de greu.

Aşa că azi merg la redacţie fără maşină! E un gest simplu, vertical, pentru o zi. Nu vreau statuie, arat doar că-mi pasă.