Recunosc: sînt un idealist. La fel ca puţinii, extrem de puţinii şoferi care au încercat să protesteze împotriva preţurilor bombă ale carburanţilor.

Credeam că oamenii pot lua atitudine, că vor să schimbe un lucru care este clar în defavoarea lor. M-am convins, însă, că mulţi dintre români sînt doar nişte gargaragii: sînt nişte duri pe net, răstoarnă lumea pentru nişte principii, dar când e vorba să transforme vorbele în realitate, pas! Mai bine tăceau din… taste, să nu mai „buruieneze” netul cu idei în care nici ei nu cred!

Îi înţeleg pe cei care nu fac nimic împotriva preţului exagerat al carburanţilor, dar care au bunul simţ să nu ceară ridicarea la luptă pe reţelele de socializare (deja mă enervează „reţelele” astea): MAŞINA E ESENŢIALĂ pentru oricine – o tot spun să vadă lumea că nu-s idiot din Evul Mediu, ca să renunţ la binefacerile lumii moderne. Dar aş renunţa oricând la afaceriştii veroşi şi la guvernanţii interesaţi doar de câştig, nicidecum de corectitudine. Nu vreau preţuri pe măsura salariilor, VREAU PREŢURI CORECTE! Or, dacă în Ucraina, în ţara vecină, benzina costă echivalentul a 3,5 lei, înseamnă că nu e ceva în regulă prin benzinăriile noastre.

Dacă jumătate din exaltaţii de pe net ar lua atitudine, poate s-ar reuşi o schimbare. Am reuşi să ducem la capăt o acţiune de imagine, pentru că asta e până la urmă. Când le dau munţi de monede sau când se mişcă în ritmul melcului nebun la pompe, şoferii nu au nimic cu angajaţii benzinăriilor. Pur şi simplu vor să atragă atenţia asupra unei situaţii, iar altă modalitate NU EXISTĂ.

Din păcate, simt că nu se va mai întâmpla nimic în sensul ăsta. Mircea Badea, clasicul de la miezul nopţii, zice bine despre ocupatul timpul, trăind în România. Sînt alte lucruri care să ne atragă atenţia. Ca de exemplu:

Pentru televiziuni, bătaia moculesciană a adus infinit mai mult rating decât alte lucruri cu adevărat importante din ţara asta.