Au fost sărbători liniştite anul acesta. Am simţit-o din plin, mai ales că petardele nu au bubuit nici măcar în sat – cu două-trei excepţii provenite de la barul din capătul localităţii – iar prin oraşe artificiile şi concertele au fost mai palide decât în alţi ani. Până şi infractorii s-au liniştit, aşa că poliţişii nu prea au avut de lucru, la fel ca şi medicii de la Urgenţă. Au apărut doar ceva „ierbivori” – tineri de ăştia care au ieşit la păscut de etnobotanice taman în noaptea dintre ani.

Liniştea de Crăciun şi de Anul Nou ne-a încărcat cu calmul necesar pentru a înfrunta 2011. Nici măcar nu m-am enervat când am văzut ce programe au pregătit de sărbători televiziunile noastre autohtone. Supe lungi, fără gust, forţate să pară pline de umor şi drăguţe, sfârşite, însă, într-o zeamă acră şi penibilă. 🙁

M-am uitat peste ratingurile de sărbători şi nu m-a mirat defel: Pro şi Antena au luat primele două locuri. Asta deşi postul din Pache a păstrat prea puţin din strălucirea revelioanelor de altădată, băgând în noaptea Anului Nou o penibiluţă aşa-zisă întrecere între o echipă de funduri şi silicoane şi alta de moace sparte de pumni şi obsedaţi picaţi în limbă după silicoanele de vizavi. Apropo de silicoane, mi s-a părut jenant trucul anteniştilor de a atrage audienţă, umplând platoul şi piţipoance cu sfârcurile pe afară.

Totuşi, la Antenă au venit şi actori mai bătrâni, adevăraţii artişti şi singurii din ţara asta, care ne-au amintit că umorul adevărat „n-o murit, numa’ un pic s-o hodinit„. 😀 Păcat, totuşi, că până şi aici s-a infiltrat sexul, care, în loc să rămână în dormitor, acolo unde îi este locul, se dezlănţuie pe ecrane, la ore de vârf.

Interesantă este plasarea pe locul 3 a „popularilor„ de la Etno TV, ceea ce e şi bine şi rău: bine că oamenii revin la muzica populară în detrimentul urlătorilor house; păcat că muzica tradiţională e cântată printre pipiţe semiîmbrăcate, că doar Etno e colegă de trust cu postul ăla manelisto-dezbrăcat-la-bară-cichicia. 🙂 Nasol că manelele fac audienţă la Naţional TV, în timp ce TVR a fost sub orice critică. Altădată mă uitam la preselecţia pentru Eurovision, acum nici 2 minute – adunate – nu m-a interesat. Prima TV nu prea a avut sare şi piper… decât pe alocuri.

Încă două chestiuni legate de televiziuni, de sărbători: falsă afirmaţia de la ştiri că s-a putut suna lejer în noaptea de Revelion. Eu nu am putut, deşi aveam semnal maxim pe trei reţele. În schimb, mă pot mândri cu anul de ştiri la TVS. O numărătoare aproximativă arată că în 2010 colegii mei au făcut 3.000 de materiale. Pentru o televiziune locală e mai mult decât bine.