De parcă mai trebuia demonstrat, micul experiment din postul precedent a arătat cât de căutat, urmărit, discutat, digerat este scandalul monden în România. La final, la cuvintele-cheie pentru căutare am pus câteva de astea importante, gen „Irinel„, „Moni„, „Oana” ori „Pepe„. Greutatea lor în conştiinţa consumatorului de media a dat greutate şi materialului de pe blogul meu, chiar dacă era critic la adresa personajelor mitice – cu accent pe prima silabă. 😉

Cifrele sunt seci. Dacă până acum eram gazda „blogosferică” a 30-40 de internauţi, ieri am spart orice audienţă- adică 269 de vizite. Pentru alţii o fi puţin, dar pentru subsemnatul înseamnă o creştere de 5-6 ori a traficului. Am adunat într-o singură zi vizite cât într-o săptămână. E şi asta o reţetă a succesului, să scrii despre aşa-zise vedete ale zilei. Mă întreb ce se întâmpla dacă scriam, de exemplu, despre Nicola Tesla (nu, nu e un jucător la Juventus sau Inter 😀 ). Mai aveam astfel de valori ale traficului?

Noroc că nu caut audienţă cu orice preţ! Recunosc, mi-o doresc, dar nu oricum. De aceea, acum voi pune un singur post tag: follow-up. 😀

P.S. Dreptate are şi Adelin Petrişor, când îi consideră ipocriţi pe românii care se dau consumatori de cultură şi acasă butonează disperaţi după „Acces direct” ori „Happy hour”! Jur că-i apreciez de un infinit de ori mai mult pe cei care nu se dau moralişti şi spun franc, în faţă: „Da, mă uit la mondenităţi!„ Corectitudinea e o calitate extraordinară, indiferent de preferinţe,  „mironosiţii” sînt nişte falşi ordinari.