Doar că nu otrăvim fântânile şi nu ne retragem în munţi. În schimb, unii dintre noi păstrăm câte ceva din tehnicile de luptă ale strămoşilor:  arderea câmpurilor. E drept, acum ne avem duşmani pe noi înşine, pe felul nostru blazat de a exista. Şi pe statul român care nu-i ajută pe agricultori, obligaţi să-şi lase terenurile nelucrate din cauza costurilor imense. Pentru că totuşi, ne place să ne facem curăţenie de primăvară, o facem repede, cu un pic de foc.

Doar că nu îi pasă nimănui dacă focul distruge şi altceva decât uscături. Se aruncă chibritul şi apoi… Dumnezeu cu mila! Aşa se acoperă câmpurile de fum şi foc, iar incendiatorii de nepăsare.

(fotografiile au fost făcute luni, în apropiere de Salonta, dinspre Oradea)