Recunosc cu sinceritate că sînt bâtă la economie. Desigur, am mai învăţat ceva din liceu, când toceam – recunosc din nou 🙁 – ca să iau un nasol de 7 ori 8 la materia predată de o profesoară care, iertaţi-mă, dar nu m-a convins că economia merită efortul de a învăţa cu voie bună tot felul de citate pretenţioase dintr-un manual scris pentru oricine, numai pentru elevi nu. Evident, nu mi-a plăcut nici ideea de a ajunge vreun economist la „cooperaţie” 🙂 – că aşa era trendul în perioadă – sau la vreo firmă proaspăt creată în anii post-revoluţionari. Pe atunci nu prea se ştia cu ce se mănânca bursa şi ce bani, fie ei şi virtuali, se pot face din manevrarea cotaţiilor.

Aşa se face că am ajuns să dau la drept şi apoi să activez în presă. La fel ca orice alt angajat, ştiu că tre’ să muncesc pe brânci – intelectual ori fizic – ca să fac rost de banii necesari traiului. Asta faţă de jucătorii la bursă, mult mai supuşi riscului, care pot însă câştiga mii, sute de mii sau milioane DĂ EURO în câteva minute. E drept, pot să şi piardă, dar cunosc cazuri prea multe de câştig ca să le plâng de milă. Fac bani serioşi din speculă, pe care subsemnatul nu-i poate face din muncă la birou niciodată. Iar dacă pierd, asta e… „Easy come, easy go!” Plus că văd întotdeauna partea plină a paharului, mai ales după ce un deştept dintr’ăştia a reuşit să transforme la bursă 850 de milioane în 8,5 MILIARDE de euro.

Bun, şi de aici bobocul economist din mine îşi opreşte „filosofeala„. Asist, ca orice pământean, la agitaţia de la burse şi mă întreb, pur şi inocent 😉 , „Ce se întâmplă?” „De unde a venit nebunia asta?” şi, mai ales, „Cu ce ne afectează picajul cotaţiilor?”

Nimeni nu explică situaţia pe înţelesul omului simplu. Şi specialiştii, dar – chestie şi mai nasoală – şi presa folosesc cuvinte pretenţioase, tehnice, greu de înţeles până şi pentru cei cu facultăţi în spate, d’apoi pentru cei cu pahar în faţă, pe masa de la cârciumă.

A făcut-o şi o face, însă, foarte bine, cu umor, dar şi cu seriozitate, cu cuvinte simple, directe, că să înţeleagă şi ţugulanul muncitor ce se întâmplă la bursă, Moise Guran. Omul e plăcut, ştie să lucreze cu exemple şi comparaţii deştepte. Nu e acaparat de obsesia antibăsesciană, dar nici nu-l pupă pe „El presidente” în partea dorsală; nu înjură Guvernul, dar nici nu-l menajează. Potrivit deştepţilor, n-ar putea atrage rating. Şi totuşi, emisiunea  „Ora de business” de pe TVR 2 merită văzută. Mai ales dacă vrem să înţelegem ce şi cum cu bursele astea şi nu numai.