Tata

Câteodată aș vrea să vorbesc cu el. Nu neaparat să-i zic despre mine. Aș vrea să-l aud doar. Să-și dea jos ochelarii și să spună ceva. Câteva cuvinte, nu mult. Și, poate, să-mi întindă mâna și să i-o strâng cu drag. Să îi văd tatuajul pe care și-l făcuse pe antebraț în armată. Să zâmbească…

Continue reading →

Prima ceață de toamnă

Într-o dimineață, săptămâna trecută, pe sfârșit, când am ieșit afară din casă, m-a întâmpinat toamna. Venea cu ceață dinspre grădină, dar nu s-a apropiat de curte prea mult. Cred că s-a cam temut de Gringo. 😉 N-am stat să mă uit la ea, că am avut drum către redacție. Oricum, ne-a anunțat că a venit….

Continue reading →

Cu mâinile în aer

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=Sb-vrL7PjZ4&feature=related [/tube] Câteodată chiar că ne vine tuturor să aruncăm cu grijile, problemele – vorba lui CRBL. Că nu se poate, asta știu. Dar tocmai grijile și problemele ne fac să simțim că trăim, nu? 😉 Io un lucru știu în viață: indiferent câte greutăți ar ridica destinul în fața noastră, faptul că o…

Continue reading →

Cascada de pe Dealul Păcii

Dacă ieri, șeful Companiei de Apă remarca, într-o conferință de presă, deficiențele fântânii de pe Dealul Păcii, joi a fost suficientă o simplă ploaie mai aprigă ca apa să dea pe dinafară. E adevărat, nu din fântână, ci din imediata ei apropiere. De pe deal au început dimineață să curgă șuvoaie pe liniile de tramvai…

Continue reading →

Dorința unei frustrate

Pe un panou din centrul Oradei, o disperată își scrie oful. Fată, dacă nu mai poți cu bărbatu’ din dotare, decât să-l înșeli și să-ți bați joc de căsnicie, divorțează naibii și polenizează pe unde îți vrea neuronu’. Mai îți și scoți frustrările la înaintare, pe Corsoul orădean. Penibil! 🙁

Continue reading →

Cum să inaugurezi un stadion – lecţia italiană

Federaţia Română de Fotbal şi Primăria Capitalei mult iubite au inaugurat Arena Naţională cu Inna, cu nişte băieţi ce se scălâmbăiau – ei zic că dansau 😀 – în spatele cântăreţei, îmbrăcaţi în echipamentul naţionalei, şi cu un Marcel Pavel pe post de guuuuurrrrriiiiiiiiiiiiist 😉 şi compozitor ad-hoc, care a măsluit imnul României, pe motive…

Continue reading →

Miracolul ar fi avut 65 de ani

Îmbătrânim. Nu glumesc. Melodiile care ne dominau adolescenţa devin „vechituri” de vreo 20-30 de ani, iar cântăreţii care ne-au făcut să rupem podeaua discotecilor sau să dansăm celebrul bluz 😀 – dansul bluză la bluză – s-au stins rând pe rând. Ce e mai rău că, în goana prin viaţă, ne luăm mereu cu alte…

Continue reading →