Ai greşit, plăteşti! Nu încap alte discuţii. Este principiul după care s-a procedat miercuri în fotbalul şi în judoul românesc. Clar, sec, corect.

Mutu şi Tamaş au dat cu sticla pe gât şi au demonstrat că statutul de mari vedete, cu care din ce în ce mai puţini îi creditează, nu le mai aduce automat un tricou de naţională. S-a săturat şi Piţurcă, şi nu ai cum să nu-l înţelegi, de figuri şi de eterna placă a presei şi a impresarilor că „avem nevoie de salvarea adusă de Mutu„. Un individ rămas la stadiul de adolescent parfumat de Bachus, cu un trecut narcotic, care trage pumni în gură cu pasiunea cu care execută o lovitură liberă nu poate primi non-stop iertarea pe care chiar el o cere; nu direct, doar sugerându-ne că el e „salvatore della patria”.

Dacă de fotbalişti chiar nu-mi pare rău – au început demult să-şi dărâme singuri cariera -,  faţă de Daniel Brata, judoka ajuns bătăuş de stradă, simt o oarecare dezamăgire. „E un om extraordinar, nu e agresiv”, spune despre el un multiplu medaliat, Dan Fâșie. La fel îl știe şi antrenorul lotului naţional, Emil Morar, care recunoaşte însă: „fapta lui rămâne…” La un sportiv educat într-un sistem de valori clare cum sînt cele ale judoului, cu o disciplină total diferită decât cea lălâie din fotbal, te aștepți la altceva, nu la pumni și pici0are plasate într-un adversar care nici măcar nu se știe apăra.

Poate că Brata i-a dat doar o palmă victimei, iar ghinionul a lucrat mai departe (deși, la cum arată juristul, a fost mai mult decât o „mângâiere” cu pumnul). La fel de bine se putea întâmpla să dea în omul căzut ca într-un sac de cartofi și victima să nu pățească mare lucru – sînt cazuri de genul ăsta. Oricum ar fi, rămâne gestul necugetat al unui campion care, chiar dacă nu e tentativă de omor – nu cred că a vrut să-și lichideze fizic victima -, și-a încălcat principiile fără de care nu se poate numi judoka.

Vreau să-mi supraveghez faptele. Voi lupta numai pentru adevăr, frumos și pentru bine. Niciodată n-am să păgubesc pe cineva prin faptele mele. (unul din cele 10 principii ale luptătorului de judo)

De aceea, Daniel Brata și celălalt bătăuș își merită pedepsele dure, pe măsura faptei. Păcat de tinerețea lor și de cariera pe care o puteau avea!

La fel trebuiau tratate și sugativele din naționala de fotbal, deși gravitatea faptelor e diferită: ei au spart doar gura unor sticle și, eventual, pe cea a târgului, sătul de astfel de panarame. Doar că nici Mutu și nici celălalt nu sînt la prima abatere. Plus că se cred lideri de echipă. 😀 Totuși, e bine că Pițurcă i-a pus la respect și nu i-a lăsat să joace. Deși nu cred că figuranții vor învăța ceva din asta.

Oricum, se poate și fără ei!