CNP prin SMS

”- Lăsați aici, să vedem ce mai zic!”

Doamna care a sunat joi seara la interfonul nostru era tare interesată de talk-show-ul de pe Realitatea. Se discutau chestiuni legate de recensământ, iar atenția femeii care intrase cu un prelung ”uffff” pe ușa apartamentului nostru era clar atrasă de întrebările și răspunsurile de la televizor. Căra după ea câte foi în diverse culori, care își așteptau răspunsuri de la noi, dar și de la fețele care apăreau pe ecran, ce aruncau vorbe bâlbâite în jurul CNP-ului ori a etniei, limbii și credinței.

N-are rost să povestesc toate întrebările pe care le-am auzit și la care recenzorul de gen feminin care ne trecuse pragul părea că știe mai bine unele răspunsuri (câți metri pătrați are apartamentul, când a fost construit blocul, câte băi și balcoane avem ori câți locuim în casă 🙂 ). Spre mirarea ei, obișnuită probabil că dominația masculului, am trecut-o pe Neia mea ca și cap al gospodăriei, nu m-am declarat dac ori celt la etnie și nici budist la religie și am aflat că ”o cunosc pe doamna” – când i-am spus cu ce se ocupă jumătatea mea și că ”și fiul meu a vrut la jurnalistică, dar până la urmă a dat la medicină” 😉  – când a aflat că îmi desfășor activitatea în lumea ecranului.

Pixul recenzorului s-a oprit și nu a mai știut ce să scrie când i-am dezvăluit CNP-ul Neiei mele – rezidenții au un altfel de cod. Așa că a fost cerută o altă foaie, albă și, evident, de hârtie, 😀 ca doamna să-și noteze datele cerute și să întrebe apoi la comisia locală de recensământ.

Pare-mi-se mie că nu mi s-au pus toate întrebările pe care am auzit că trebuie să le audă un român zilele astea. De altfel, nici nu am vrut asta, pentru că mi se pare că referendumul a fost făcut la hei-rup. Prost organizat, prost explicat. Nu s-a discutat suficient și nici pe înțelesul omului de rând despre rostul numărării populației și, mai ales, n-am înțeles de ce NU trebuie (sau trebuie) să dăm CNP-ul. Cine îl poate folosi și la ce? Oricum, eu l-am dat, pe ideea că nu-s atât de important încât să mă șteargă stăpânii lumii din sistem dacă îl scriu pe o foaie de recensământ. Îl pot afla ”oamenii în negru”, dacă au relații la Evidența Populației.

Și pentru că proștii s-au bâlbâit în explicații, recenzorii au fost nevoiți să revină în casele prin care deja au trecut, ca să ceară cenepeurile. Oamenii s-au descurcat cum au putut și chiar au ajuns să lipească afișe pe scările blocurilor, prin care anunțau revenirea ori cereau locatarilor să le trimită codul prin SMS.

Și mai stupid este că multe date nu au cum să fie verificate și se bazează doar pe buna credință a celui intrebat. În plus, unor recenzori care au fost mai rapizi și și-au încheiat biznisul li s-a pus în vedere că vor primi și alte străzi pe unde să meargă, ca să-i ajute pe cei mai lenți. Muncă patriotică, pentru că nu vor primi niciun ban în plus. Prost să fii, ca să faci așa ceva! Așa cum stupide mi se par întâlnirile prefecților cu recenzorii care nu au performat cum trebuie. Au fost trași, probabil, de urechi în fața colectivului și puși să accelereze preluarea informațiilor. Mda, seamănă cu ”țării cât mai mult cărbune!”

Fără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.