Omul e sec ca un britanic, simpatic ca un român 😀 , inclus de unii în categoria „tu eşti ţâgan” – „nu-s!” şi confundat prin sate cu un australian (de fapt, cameramanul lui ar fi văzut canguri la naştere). Se opreşte în locuri de care nu am auzit vreodată şi, chiar dacă am fi auzit, n-am merge acolo nici plătiţi. Transformă în personaje interesante oameni pe care nu i-am fi băgat în seamă pentru că nu ni s-ar fi părut… interesanţi.

N-are nimic din ifosele reportajelor cu ştaif, făcute de „profesionişti„. Te ţine în faţa ecranului până la sfârşit şi asta-i mare lucru în lumea televiziunii, unde un material de peste 1 minut e considerat prea lung – vorbeşte acum ştiristul din mine. 😉 Iar comentariul… 😀 😀 Ei bine, fără cuvinte obscene ori cu tentă sexuală – cum se practică -, e în stare să te facă măcar să zâmbeşti.

„După vreo oră şi 20 de litri pe metru pătrat, acţiunea festivalului reintră în normal. Oiro sînt storşi, covoarele drenate, machiajul se reface. O gaşcă de ţigani puberi recurg la un fel de Bronx attitude. „C’mon! C’mon evribadi!” Adică, se ia casetofonul argintiu cu baterii, se bagă un ţedeu cu hauşi şi se omoară timpul.”

Merită văzut. E navetistul bănăţean şi ceea ce el numeşte „minunatele povestiri”. Poate fi văzut pe analogtv.ro, saitul colegilor de trust (trust me 🙂 ) din Timişoara. Nu ştiu dacă merge şi pe teveu, dar l-am găsit pe net, unde l-am urmărit în câteva episoade.