În zilele astea, când ne prăjim la soare, dar ne și topim în case, că tot s-au încălzit zidurile, mi-am amintit de o ploaie ca-n povești care a căzut în sat prin mai. S-au rupt norii atunci, iar ploaia pur și simplu a măturat curtea și strada. A fost atât de puternică, încât Neia mea a fost nevoită să apere intrarea în casă cu… umbrela de soare. 😀 În schimb, s-a răcorit bine.

Pfuuu, ce răcoare binevenită era! 😉