Cum, necum, ungurii au reușit să transforme zona centrală a Budapestei, într-un labirint – cel puțin pentru un turist – de străduțe nu mai late decât Corsoul orădean, dar bine întreținute, cu clădiri superbe, renovate și pline de hoteluri, birouri, magazine și, mai ales, restaurante. Printre ele, lângă strada Vaci mă refer, și-au făcut loc…

– Ce frumoasă e Budapesta sub clar de lună! Nu m-am tâmpit și nici nu am dat în boala poeților „reumatici„, îndrăgostiți iremediabil de rimele îmbrățișate. 😉 Nicio teamă din punctul ăsta de vedere. Am capul pe umeri și în seara asta l-am dat pe spate, la propriu, ca să privesc luna de deasupra Budapestei….

N-am așteptat niciodată atât de… înfrigurat 🙂 un concediu. Am numărat zilele și orele care mai erau până la momentul în care să-mi spun „concediu plăcut!” Nu am făcut-o din dorința tipică a majorității angajaților români de a scăpa cât mai repede de muncă. Eu mi-am făcut întotdeauna treaba și nu m-am dat la o…

– Adi, tu ce vrei să te faci când vei fi mare? Întrebarea asta o auzeam des în copilărie și mi-o adresau cam toți cei care veneau la ai mei acasă sau la care mergeam în vizită cu părinții. Răpunsurile variau, în funcție de anii pe care începusem deja să-i știu număra pe degetele de…

– Aseară am fost martorului secundei în care a murit TVS-ul! Jozsi Feher, cameramanul nostru fără permis 🙂 , râde la telefon, dar oboseala i se simte în glas. Vag, depistez o undă de tristețe. Știu, sună poetic, dar e cât se poate de prozaic. Vorbesc cu el duminică dimineața, pe la 9, ca să…

UPDATE: Am reușit! A fost bine la lansare. 🙂 Am niște emoții… pfuuuu. N-am simțit așa de la examenul de bac – al meu examen de maturitate, prin anii ’90, fără camere de supraveghere, dar dur rău – sau de la ultima sesiune din facultate, după care am dormit neîntrerupt vreo 36 de ore. 🙂…