După 15 ani, am câmpul în față

Nici măcar o răscruce, pentru că în acest caz ar trebui să fie niște drumuri, care să mă lase să le parcurg. E un câmp gol, pe care – așa e viața – sînt invitat să-mi croiesc o cale.

În august aș fi băut o bere în cinstea celor 15 ani de presă. Nu o să fie. În schimb, acum o să beau un ceai cald, acasă, cu Neia mea. Din două motive: sînt răcit și am timp liber. Nu mi le-aș fi dorit pe niciunul – nici timpul liber, nici virusul care mă bântuie de câteva zile, probabil din cauza vremii.

Pe 26 ianuarie 2009 intram pe ușa TVS-ului și primeam calitatea oficială de producător de știri. Nu neg că aveam emoții și nici nu veneam cu plăcere, dar era o provocare de care aveam nevoie. Știam ce mă așteaptă, știam că unii mă vor urî – și au făcut-o – pentru ce le-am cerut să facă ori pentru simplu fapt că am venit, știam că alții mă vor aprecia pentru ceea ce știu să fac. Am încercat să fiu corect cu toată lumea, dar, din motive care țin de însăși natura umană, nu am reușit întotdeauna. Mi-am asumat toate deciziile pe care eu le-am luat, nu am vorbit în numele nimănui, nu am trăit altceva decât televiziune – chiar și în concedii- și am muncit până noaptea târziu sau în week-end, lăsându-mi familia să mă aștepte acasă.

Nu m-am plâns de lipsuri – doar Neia mea și unii amici mai vedeau neliniștile mele. Am urlat și am încercat să-i țin din scurt pe cei din redacție, dar nu am dat decât o singură penalizare și aceea unui om bun, care călcase o singură dată strâmb. M-am implicat în tot și am ajuns să iubesc TVS-ul, cel la care nu eram convins mai demult că vreau să ajung. M-am dăruit total televiziunii din Brâncoveanu 14, m-am încăpățânat să mă lupt cu persoane care, în viziunea mea, nu voiau să ne lase să fim ceea ce eram: o televiziune locală puternică. O spun cei care priveau ”TVS-ul albastru”, cum îi spuneau mulți, încântați de ce vedeau.

Nu am fost perfect. Am greșit… din încăpățânare, din orgoliu, din dorința de a face cât mai mult, ca să nu dezamăgesc, ca să nu mă las înfrânt. Dar nu am făcut-o intenționat niciodată. NICI MĂCAR ACUM LA FINAL.

Am pretenția că am ridicat la Oradea o ECHIPĂ. Una care s-a mișcat repede, care a fost mereu prima și care întârzia la conferințe de presă sau evenimente nu din comoditate, ci pentru că între timp lucra la materiale MAI IMPORTANTE ȘI URGENTE! Știu că unii dintre deja foștii mei colegi sunt cei mai buni în ceea ce fac. Alții mai au de învățat. Alții poate vor pleca. Toți rămân cu o mare experiență de viață. Utilă, sper, ceea ce îmi doresc și mie.

Nu voi comenta nimic din ceea ce a dus la punctul final pus azi. Spun doar că sînt un om vertical, știu că am procedat așa cum mi-a dictat sufletul și mintea, știu că nu am greșit niciodată cu intenție. Restul e, vorba roackerului, 🙂 ”dust in the wind”.

După cele de mai sus, trec și la chestiuni practice. Așadar, ÎMI CAUT DE LUCRU. DACĂ ȘTIȚI CEVA DE MUNCĂ, UN TIP DE 37 DE ANI, SUBSEMNATUL, SE OFERĂ. AM TIMP SĂ CITESC OFERTE. 🙂 Și-s al naibii de decis să demonstrez că viața e frumoasă și-s un coleg fain.

Fără categorie

23 Comments

  1. Da, esti un coleg fain si un om de la care, eu personal, am invatat foarte multe. Am plans din cauza ta dar am si ras impreuna, m-am suparat pe moment, dar mi-a trecut, si nu mi se pare nimic anormal in asta. Pentru ca treaba sa iasa asa cum trebuie e nevoie si de stres, si de nervi, si de lacrimi, pentru ca la final sa apara si zambetele. E al naibii de dureros sa se termine asa. Stiu cat te-ai zbatut, ai facut, ai strigat, te-ai stresat si ne-ai stresat, dar toate acestea numai ca sa dovedim ca suntem cei mai buni. A fost o onoare sa lucrez cu tine si ma bucur ca te-am cunoscut. Odihneste-te, bucura-te de timpul liber (desi nu stiu cata rabdare ai tu sa stai locului;) )apoi mergi inainte cu multa BAFTA din partea mea.

  2. ~Pastreaza-ti visele vii. Pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.~

  3. Multumesc, Simo, pentru cuvintele tale. Contează enorm pentru mine, mai ales ca vin din partea unui om pe care l-am apreciat si l-am pretuit pentru suflet si caracter. Sa ai o viața minunata!

  4. Cuvintele sunt de prisos. Vreau doar sa-ti multumesc pentru ca m-ai format ca jurnalist.

    p.s. – Promisiunea cu invitatia la cafea ramane valabila, nu? In sfarsit vom putea povesti asa cum nu am facut-o in tot acest timp…

  5. Nici acum nu imi vine sa cred :(… Esti un coleg minunat, esti un sef extraordinar, esti un profesionist desăvârşit şi un om cu suflet mare. Esti omul de la care am invatat tot ce insemana televiziune pana acum şi imi doream enorm sa mai invat. Iti multumesc pentru toata increderea acordata şi imi cer iertare dacă ţi-am provocat dureri de cap. Mi-as dori sa pot intalni tot mai multi oameni care sa-ti semene, dar, din pacate, sunt extrem de putini. A fost o onoare sa te am ŞEF. Sa ai parte de tot binele din lume, FERICIRE MAXIMA, si reusita in tot ce vei face.

  6. Mi s-au muiat picioarele,imi batea inima cu putere,si sufletul a inceput sa lacrimeze la aflarea vestii de azi.Ma cutremurat foarte tare,banuiesc ca si pe tine,mai bine zis pe toti.
    Nici nu stiu ce sa zic sincer. Pentru mine ai fost ca si un tata,si ai insemnat mult de tot.Incurajarile tale si sfaturile tale au contat pentru mine foarte mult. Imi va fii foarte dor de tine. Cand am venit in TVS nu aveam incredere in mine,nu ma cunosteam practic.Tu mi-ai deschis nush o poarta de „bun venit in lumea oamenilor care socializeaza”.Eram un copil tare timid care de abia putea sa comunice cu colegii.Incet incet mi-am dat drumul,si totul a fost din vina ta :). Nu am inteles prea multe la vremea aceea ce inseamna televiziunea,dar asa cum ai fost tu,cu tot temperamentul tau,am vazut pe langa profesionalismul si orgoliul tau,omul din tine.Omul acela sufletist care actiona doar in momente cand simtea. Imi pare rau ca ne despartim asa iute.Acesti 4 ani au trecut in vant,dar va ramane printre cei care te-am cunoscut un gol. Chiar daca de multe ori poate am fost suparat pe tine sau deranjat sau laudat sau nervos,vreau sa iti spun ca eu te-am inteles mereu.Cu bune si cu rele ai fost un coleg echilibrat,un bun psiholog,un bun sfatuitor si un om cu coloana vertebrala.Asa se intampla mereu cu cei care pun suflet in ceea ce fac.
    P.S. Imi va fii dor sa iti fac masaj,dar ai nr.meu ma suni si rezolvam.Inca o data imi pare foarte rau.

  7. Adi, şi eu vreau să-ţi urez succes pe mai departe şi, totodată, îţi mulţumesc pentru sfaturile, încurajările şi ,,reproşurile” făcute în, cei drept, scurta perioadă de când am început să vin la Digi. Încă o dată, toate cele bune şi, astăzi, cred că ne-am amintit, cu toţii, de o lecţie: trebuie să privim înainte.
    Respect

  8. Commentul asta spune multe despre felul in care ai iesit din aceasta situatie – si cu umor, si cu capul sus, chiar daca numai tu stii cel mai bine ce e in sufletul tau. Esti la o rascruce, iar eu iti doresc sa alegi drumul cel bun. De fapt sunt sigur ca asa va fi. In ceea ce priveste echipa pe care ai format-o, trebuie sa ma includ si pe mine aici si sa iti multumesc.

  9. @Adi: Adi, eu nu te-am format ca jurnalist. Tu singur ai făcut-o. Pentru că ai toate calitățile ca să fii un bun om de presă și, crede-mă, un șef adevărat. Eu doar am încercat, în puținul nostru timp liber din redacție, să mai dau niște indicații… prețioase 🙂 ori să nivelez niște foarte mici asperități. Îmi pare rău că n-am apucat să ne întindem mai mult la vorbă în anii ăștia, dar cafeaua chiar o voi da. De data asta 100%.
    @Claudia: Un șef este bun dacă are oameni buni pe care să-i conducă. Eu nu am făcut altceva decât să vă iau și să încerc, cum am știut mai bine, să vă dau o direcție. Drept e că nu am reușit câteodată și nu toți au fost ceea ce mi-am dorit, dar sînt mândru de ceea ce las pe Brâncoveanu 14. Să mergi înainte, indiferent ce și cum, pentru că poți! Și calitatea asta nu ți-o poate lua nimeni!
    @Tavi mic 🙂 :Fiule, oprește sufletul din lăcrimare că mă obligi să te înfiez! 🙂 N-am murit, sînt cât se poate de viu, am telefon și putem vorbi ori de câte ori simți nevoia. Ești un copil bun, care are nevoie să se maturizeze. La cum te știu, o vei face. Mai târziu, e drept, dar o vei face! 🙂 Și trebuie să recunosc: faci cel mai tare masaj. Ultima dată am putut să-mi mișc și eu gâtul… 😀
    @Alex: Ai potențial extraordinar, Alex. Mi-aș fi dorit să te am în redacție, pentru că, în opinia mea, vei ajunge unul dintre cei mai buni jurnaliști locali. Ești serios, implicat, atent, migălos – ingredientele necesare ca să fii un nume în presă. O să aud de tine și să știi atunci că mă voi bucura pentru tot ceea ce vei face. Baftă!
    @BB: eu îți mulțumesc, Bogdane, pentru că m-ai suportat în acești ani și că ai fost cel mai bun monteur pe știri, reporter, realizator și producător de emisiuni – TOATE LA UN LOC – pe care mi l-aș fi dorit vreodată. Locul tău e mult mai sus – ai putere, suflet și, lucrul pe care îl admir cel mai mult la tine, CARACTER. Baftă, Bebeule!

  10. Nu sunt expert in ale cuvintelor, vad totul oarecum tehnic si matematic. Fiecare dintre noi trece prin momente grele sau usoare, depinde, nu se pot pune pe cantar. Dar fiecare moment sau intamplare ne construieste calea, desi o vezi uneori un pustiu, sau acel camp larg si de liber arbitru, nu e un vid. E un pas in viata, nu poate fi un pas inapoi, tot timpul inaintam. Importam cum, tarandu-ne, zburand sau pasind sigur cu privirea in fata si acel spirit de observatie de 180 grade, fiind constient de restul. Personal, respect, multe de zis, amintiri si lectii. Le stim, nu le vom uita. Impartasesc o vorba de la bunicul meu: Trecutul e istorie, viitorul e un mister, prezentul, de aia se numeste asa, pentru ca e un cadou din partea sortii, traieste-l caatare cu bune si rele. Capul sus, totul va fi bine.

    1. @Vika: multumesc, Viki! Am învățat sa țin capul mereu sus, indiferent de situație. Nu neg ca e greu, dar ce e ușor in viața? Sa ai spor in toate!

  11. Nu stiu care e povestea de s-a ajuns aici dar orice sfarsit e un nou inceput. Poate acum e timpul sa te relaxezi un pic si sa analizezi mai limpede urmatorul drum pe care il vei urma. Ai tot ce iti trebuie pentru a continua. Viata ne rezerva cai nebanuite. Trebuie doar sa fim pozitivi, optimisti ca se vor rezolva ele toate :). Toate obstacolele intalnite ne fac mai puternici si mai ambitiosi. Sunt sigur ca va fi bine. Ti-o spune unul la care in ultimii ani drumurile au fost tare intortocheate. Numai bine!

  12. Vorbele sunt de prisos in astfel de momente…situatii de genul acesta ma fac sa realizez ca viata chiar nu e dreapta de multe ori. In ciuda asperitatilor, a momentelor uneori dificile (care sunt inevitabile in acest domeniu) eu l-am respectat pe omul de televiziune Adrian Labos. Ii respect pe oamenii care stiu ce fac si de la care am de invatat. Este trist ca sunt indepartate pesoane pentru care meseria asta inseamna mai mult decat un simplu loc de munca. Nu acesta este nivelul de jurnalism la care trebuie sa accedem! „Facut sa fie jurnalist” nu e cel care inchide ochii la mizeriile din jur, cel bicisnic, nici cel care incalca principii morale doar pentru a se afirma. E cel care se daruieste total, se implica, pune macar putin suflet in fiecare material si are un drum drept si frumos in viata.Sau e doar o definitie utopica din carti?

    1. @Madalina: Mădălina, nu ai învățat pana acum ca viața mai are si momente din astea? 🙂 Important nu e sa ne razvratim, ci sa înțelegem lecția pe care ne-o oferă si sa mergem înainte. Așa cum știu ca o vei face si tu, neuitand ce ai învățat in televiziune si folosind totul pentru a evolua. Bafta si fericire maxima! P.S. Stai linistita ca exista o balanta in viața, care echilibreaza orice lucru. Cei care au fost nedreptatiti vor fi înapoi din alta parte, iar cei care au nedreptatit … Vedem 🙂 E o chestiune de credință.

  13. Multumesc mult pentru tot. Pentru sfaturi,pentru idei,pentru reprosuri din toate am avut de invatat. Nu stiu cat va dura cariera mea in televiziune dar un singur lucru stiu sigur. Atunci cand am sa ii povestesc cuiva despre primele mele zile,saptamani sau luni in televiziune am sa incep povestea cu tine. Iti doresc multa sanatate ca in rest stii tu ce ai de facut. PS : Sper ca umpic-ul meu si căciuliţele inversate sa te faca sa zambesti atunci cand iti vei aminti de mine.

    1. @umpic: Ai toate șansele să-ți clădești o carieră în televiziune. Pe lângă capacitatea mare de efort, curiozitate, dorința de a face cât mai mult și inteligență, ai ceva ce eu observ tot mai rar la jurnaliști: bunul simț. Dacă vei întâlni oameni care să ți-l aprecieze, vei ajunge sus. O spun cu siguranță și te susțin! În rest, trebuie să acumulezi experiență. Iar eu îți mulțumesc pentru cuvintele tale.
      Cât despre umpic și căciulițele inversate, nu am cum să le uit. Sînt mărcile tale înregistrate. 🙂

    1. @FB: S-o crezi tu! Mi-am pus în cap să nu stau mult în club. Sper să am și noroc. 😉 Ceea ce îți doresc și ție. Că avem nevoie… MAXIMĂ!

  14. Daca m-ar fi intrebat cineva pe mine,as fi spus cu siguranta ca tu stingi becul si inchizi usa la Tvs.Vor mai fi dimineti,cand manat de rutina,o sa te imbraci sa pornesti spre Brancoveanu….si atunci boom,simti ca locul tau nu mai e acolo.Dar cu siguranta locul tau e printre profesionisti.Noi,toti cei care ne-am interesectat intr-un moment al carierei,o sa te privim meru ca pe un om grozav de televiziune.Dupa 15 ani,ai in fata campul plin de surpize si noutati!Iti doresc numai bine si mult succes!
    Si nu uita:cand viata iti da lamai,fa o limonada…..cu zahar!:)

    1. @Miha Bar: Miha, adevărul e că nu voiam să sting becul în TVS. Îmi doream mulți ani în postul acela ”albastru” 🙂 , cu toată echipa care, la un moment dat, era cea mai bună în care lucresem și cu care mă înțelegeam atât de bine.
      Cât despre limonadă, prefer berea. Chiar și cea cu lămâie. 🙂 Baftă și ție și fericire maximă!

  15. Exista Cineva care nu dezamageste niciodata si pentru care „intamplarile” pe care le traim nu sunt niciodata la intamplare. Are El un plan pentru fiecare si cred ca in aceste momente esti in atentia Lui mai mult ca niciodata. Cat despre stiri, virgule intre subiect si predicat, titluri puse la repezeala….cred ca ai destule aminitri de genul acesta si cu mine. Dar, la fel ca si colegii mei, sunt un reporter format de Adi Labos, de la care am aflat prima data, in vara lui 2008, ce e aia stire documentata si scrisa ca lumea! Adi,
    sa-ti dea Dumnezeu tot ce crede El ca ai nevoie, si sa nu-ti pierzi niciodata credinta in El! E cel mai valabil lucru din lumea asta!

    1. @Flo: „Satmareanco” 🙂 , ai dreptate, ca de obicei! Nu uit ca Cineva, acolo Sus, ne iubeste pe fiecare dintre noi si știu ca nu ne lasa niciodată la greu. Cât despre reporterii formați de mine, nu am făcut altceva decât sa ajut, așa cum am știut mai bine, ca niște oameni inzestrati de Dumnezeu cu calitatile necesare sa si le pună in valoare si sa devină buni jurnaliști. Am avut șansa sa întâlnesc adevarati reporteri, care mi-au devenit colegi. Datorită lor am reușit multe in televiziune. Tu te numeri printre ei, Flo, si nu mă feresc sa recunosc ca ești, de departe, cel mai bun si complet reporter cu care am lucrat. De aceea mă simt mândru ca am fost colegi.
      Bafta, Flo!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.