…atât de ample sînt acordurile astea, încât ies din imobilul respectiv și se pierd undeva pe câmp. 😀 Și asta pentru că, aflată la marginea drumului, undeva spre comuna Batăr, în sudul Bihorului, casa cu pricina s-a prăbușit încet, metodic. S-a întâmplat cam în același timp – cred că mai bine de un an – în care ar putea fi ridicată alta nouă. Așa că vibrațiile din cântecul Angelei Similea nu ar avea de ce să se izbească și ar ricoșa afară, luând-o la goană peste terenurile extravilane. 🙂
Pe nimeni nu a interesat zidurile prăbușite. Doar vremea a continuat să le macine. Așa că, din când în când, se mai prăbușea câte un zid, o parte din tavan…
Fotografia am făcut-o undeva, la început de iunie. Săptămâna trecută am văzut că proprietarul le-a dat o mână de ajutor timpului și vremii și a pus zidurile la pământ. Câte luni/ani va rămâne acolo molozul din casa veche, numai viitorul ne poate da un răspuns.
Dar, cum în loc nu va răsări un mall sau un zgârâie-cer, nu văd cu ce ne-ar încălzi continuarea poveștii…
S-a prabusit ? Biata de ea… Dar ia du-te sa intrebi cit costa s-o cumperi, sa vezi cum proprietarul iti cere o suma exorbitanta, sperind ca poate sta cu burta la soare toata viata de-acum inainte ! Asta este drama multor sate: proprietarii nici n-au grija de case, nici de paminturi, dar sa vezi ce preturi demne de Tokyo cer daca te incumeti sa intrebi cit costa !
@Mircea: Mie mi s-a părut o nesimţire să laşi casa luni la rând, poate chiar ani, să se distrugă, să pice singură. Cu preţul cerut, sînt convins că ar face cum spui tu. Diferenţa e că unii şi-ar toca banii primiţi, mulţi, puţini, la cârciumă şi apoi ar dormi la soare…