Multă vreme nici nu am ştiut cum arată Cristi. Nu avea blog şi nici facebook – acum are 😉 , aşa că îi cunoşteam doar vocea. Mă suna de două-trei ori pe zi ca să mă anunţe că s-a mai întâmplat ceva prin Timişoara. Și că mai face o ştire.
Prin capitala Banatului sau prin judeţ se petrecea mereu ceva. Aşa că primeam de acolo chiar şi patru materiale pe zi. Unii colegi din Oradea mă întrebau de ce iau tot ce îmi dă el. Era şi puţină nemulţumire, că unora nu le luam orice propuneau – conferinţe de presă, curăţenii stradale, de astea. Le-am răspuns că nu vine cu orice, că e echilibrat şi că are materiale interesante, bine filmate şi documentate. E adevărat, toate erau evenimente, iar eu lucrasem ani buni, vreo 9, pe eveniment – ştiam cât alergi după astfel de ştiri şi cât de bine prind la telespectatori.
Erau zile în care filma dis-de-dimineaţă o descindere, la amiază trimitea un accident, după-masa un arestat, iar seara fugea la vreo inundaţie.
Într-o bună zi a terminat filmările în propria-i casa inundată – ţii minte, Cristi?
Când am stat faţă în faţă nu mi-a venit să cred că tipul cu sacou, ochelari şi mereu cu zâmbetul la purtător era cel care era capabil să umple o mare parte din jurnal. Jurnalul TVS care, cu ajutorul celorlalte două echipe de corespondenţi ai TVS Oradea, din Baia Mare şi Cluj-Napoca, devenise regional.
Am povestit mult la telefon şi pe teme din afara serviciului. A fost ars de sentimente, dar a ridicat capul şi a mers înainte. I-am spus doar că viaţa e nemaipomenit de frumoasă, că doar noi trebuie să o privim din unghiul corect – era cameraman, a prins repede ideea. 🙂 Eu îmi găsisem jumătatea, pe Neia mea, şi ştiam ce vorbesc. După câţiva ani, discuţiile de atunci s-au transformat în realitate: şi-a găsit şi el jumătatea şi are o familie superbă!
Cristi Axinte – Cristi de la Timişoara îl ştiam cu toţii – a fost corespondent al Ştirilor TVS Oradea timp de mai bine de doi ani, între 2009 şi 2011.
Un om de caracter, de bun simţ, profesionist până în măduva oaselor, care, alături de fetele şi băieţii din Maramureş şi Cluj, a alcătuit o echipă de corespondenţi nemaipomenită.
L-au durut multe lucruri incorecte care i-au fost făcute şi despre care am mai discutat la o cafea ori la un suc, la Oradea sau la Timişoara. Apropo de asta, ne-a aşteptat răbdător şi fără să se supere pe o terasă din Timişoara când eu şi colegii mei deplasaţi vara trecută până acolo am întârziat o oră la întâlnire, prinşi de chestiuni birocratice.
Acum, colegul meu Cristi Axinte a ales să gândească liber. A făcut-o mereu, dar acum a ales o schimbare în plan profesional. A plecat la Pro TV. Dar noi tot colegi rămânem!
Baftă, Cristi!