N-a durat mult până ne-am hotărât ce nume îi vom alege. N-am primit prea multe idei, dar au fost bune.

Așa că am decis să se numească Petra. Se potrivește pentru o micuță caucaziană. Propunerea vine din familie, 🙂 de la fratelo. Așa că-i poate fi naș și va da de băut. 😀 Iar Petrei îi poate servi niște oase, deși nu prea știe să le roadă. Mai mult le rupe în două și le înghite. 😉

Explicația pentru gardul pe care Petra se tot cațără e simplă: micuța are obiceiul să fugă după toată lumea, să se agațe de pantaloni și să-i tragă cu dinții. 🙂 Așa că i-am făcut cadou cea de-a doua curte a casei din sat, vreo 150 de metri pătrați de verdeață și beton, unde se poate desfășura în liniște.

Era locul unde era stăpân Gringo, fostul nostru caucazian, la care am ținut enorm. Nu-i prea place ei că există un gard între dinții ei și pantalonii mult visați, de care se poate agăța, dar se obișnuiește.

P.S. Pentru că și Adi Ciucuriță a venit cu o idee referitoare la numele șmecherei din fotografii, îi promit colegului meu de birou că atunci când e cuminte pe Petra o vom alinta… Blacky. 😀