Am râs bine împreună cu Robi Rezmuves când am revăzut imaginile din emisiunea de acum 8-9 ani. Nu erau comice, din contră. Dar ne-am amintit cum băteam judeţul în lung şi în lat şi filmat de toate. Era o vreme când din viaţa mea făceau parte accidente, crime, dosare penale, traficanţi de droguri, interlopi sau transfugi.
După plecarea lui Cristi Ştefănuţ din Antenă şi a lui Ede Ardelean din Transilvania TV (respecte, dragilor!), Robi devenise cameramanul cu care lucram cel mai mult prin 2004-2005. De multe ori n-aveam nopţi sau weekend-uri, dar ne simţeam atât de bine când ne făceam treaba. 🙂
„Acțiune specială„, emisiunea de la Transilvania TV, a fost o continuare logică a „Flagrantului” de la Antena 1 Oradea. Diferenţa era că la TTV aveam parte şi de ajutorul colegilor care îmi mai livrau materiale, pe când la Antenă mă ocupam doar eu, ca reporter. În plus, calitatea tehnică era mai bună la postul fraţilor Micula.
http://www.youtube.com/watch?v=W15n0AGwPaI
Emisiunea a avut doar vreo 6 episoade, după care s-a oprit. Iubeam ceea ce făceam, dar îndrăznisem să cer direcţiunii nişte bani în plus – nu mulţi, dar cât să mă simt recompensat şi eu, şi cameramanii care contribuiau la filmări. Eram plătit doar ca reporter, restul muncilor de prezentator, editor voce şi uneori editor montaj erau muncă patriotică. 🙂 Mi s-a răspuns că nu sînt bani, dar să continui, că se vor găsi resurse. Pentru prima dată în viaţă, atunci m-am oprit şi nu am ascultat îndemnul conducerii.
Nu spun ce am simţit atunci, pentru că, repet, chiar făceam cu drag emisiunea. De atunci am rămas cu ideea că, poate, într-o zi, voi reface „Acțiune specială” sau, de ce nu, „Flagrantul”.
Am pus pe youtube episodul cinci al „Acţiunii„. Va urma şi primul Flagrant 🙂 , care promite multe zâmbete din partea celor care vor vedea un Adi Laboş la prima lui emisiune din viaţa de reporter TV, cu o măsea umflată şi cu un viitor inspector CNA pe post de cameraman, producător şi monteur plin de înţelegere. 😀
P.S. Cei care mai cred că m-am născut producător/editor au dovada că şi subsemnatul a bătut terenul ani la rând. Că ştiu ce înseamnă agitaţia unui reporter, cum se documentează un subiect ori cum îţi cade un material. Am îndeplinit condiţia pe care orice editor, producător sau mare şef din televiziune trebuie să o bifeze. Şi ştiu când mi se vând gogoşi pe post de ştiri, când un material e incomplet documentat ori de ce mai cer o completare.
Cand am vizionat imaginile cu tine , m-am simtit ca in povestea batranului la care un ochi radea, iar celalat plangea.Erau vremuri frumoase, naive, adrenalina si euforie. Acum constat ca am imbatranit ( cea ce este si normal in viata oricarui om), si trebuie sa fac loc pentru tanara generatie.Sper din tot sufletul ca ei sa ne depaseasca profesional dar nu numai.
Dacă îţi plânge un ochi e o problemă; eu zic să mergi la medic. 😉 Glumesc, Robi! Stai liniştit, nu ne-am spus ultimul cuvânt. Mai avem vreo 30 de ani până atunci. Sîntem tineri, mai ales eu 😀 , şi avem multe de spus. Capul sus, de abia acum începe vremea oamenilor maturi, care au forţă şi inteligenţă.