Sărbătorile şefilor chiar sînt sărbători

Asta e una dintre problemele cu care m-am confruntat în această perioadă a sărbătorilor. În mai multe locuri unde am sunat şi am cerut să vorbesc cu vreun director, manager, coordonator – într-un cuvânt „ŞEF” – mi s-a transmis suav că nu sînt de găsit şi că revin numai după Crăciun.

Asta nu ar fi fost o problemă, că doar pe şefi nu-i iubeşte nimeni, nu? 🙂 Ideea era că nu se putea lua nicio decizie în absenţa şefilor, care părea că luaseră cu ei capacitatea decizională şi nu lăsaseră pe nimeni în locul lor. Chestie de neîncredere, de lipsă de organizare, de uitare – ziceţi-i cum vreţi. Probabil trasaseră nişte principii de lucru în perioada sărbătorilor şi şi-au luat tălpăşiţa. Iar cu angajaţii rămaşi la muncă de sărbători nu am putut rezolva nimic. „Până nu revine şeful, nu am cum să vă ajut!”

Am păţit-o la un hotel din oraş şi la un mare magazin. E drept, marii lor şefi erau undeva pe la Bucureşti sau chiar în afara ţării, aşadar le era greu să ştie ce se întâmplă la Oradea, cu şefii de aici. Sau nici lor nu le păsa şi, stabilind nişte reguli universale, s-au asigurat că totul merge în general bine, fără să prevadă situaţii care apar punctual, într-un loc sau altul.

În schimb, şefii unor afaceri locale au putut fi contactaţi şi ne-au ajutat fără probleme. Unii erau prezenţi în zonă, alţii, chiar dacă nu au venit ei înşişi, au trimis o persoană care să ne ofere tot sprijinul.

P.S. Ca să nu las loc tradiţionalelor interpretări, precizez că acest post nu se referă la nicio persoană din jurul meu – colegi, amici, cunoştinţe. La redacţie am muncit cu toţii de sărbători: manageri, producători, editori, cameramani, reporteri, editori imagine, regizori, MCR-işti, sunetişti, oameni de grafică, realizatori. Ne-am împărţit în două echipe, de Crăciun şi de Revelion, şi am făcut ca totul să meargă ok.

Fără categorie

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.