Când începe să ningă, prin curțile blocurilor mașinile se adună în turmă. Locurile cu zăpadă mai puțină sînt căutate cu disperare de șoferi. În loc să dea cu mătura ca să-și elibereze alte zone, posesorii de volan preferă să se îngrămădească la centimetru în părțile de curte de unde pot evada ușor, fără stresul muncii…

Te uiţi la ei şi îţi dai seama că iubesc baschetul. Trăiesc din plin fiecare meci, explodează de bucurie la fiecare coş al favoriţilor şi îl inundă pe arbitru ori pe adversar într-o mare de fluieturi şi huiduieli. Nu stau o secundă pe loc şi flutură, flămânzi de spectacol şi de victorie, fulare cu însemnele…

Azi dimineață am intrat pe modul „deszăpezire„. 🙂 Era și cazul, că trecea iarna și credeam că ne-au confiscat-o americanii pe toată. Adevărul e că asta nu a fost ninsoare, a fost o glumă. Iar frigul… 🙂 , vorba unei deștepte din presă: vine gerul! – când afară erau doar minus câteva grade, vreo 3,…

Dorinţa de a afla adevărul, legea supremă după care AR TREBUI să se conducă un jurnalist, nu exclude bunul simţ. Iar acesta se completează perfect cu perseverenţa şi cu tupeul. Atenţie! Vorbesc despre tupeu, nu despre mârlănie ori despre transformarea jurnalistului în inchizitor, cum se practică de-o vreme în România. Nu o fac o analiză…

Motto: „Toată lumea, toată lumea sare acum cu mine!” – fragment din imnul celor cu gaz în casă, indiferent că e butelie sau instalaţie 🙂 E aproape 1 noaptea şi patrulez prin oraş cu o butelie în portbagaj. Evident, e goală, butelia 🙂 , şi puteam să o schimb dimineaţă, dar nu am riscat să…

Prima dată când am trecut pe lângă ele, am redus viteza la minimum şi am făcut manevrele la fel ca un începător. Ştiu, se poate zice că-ş un pic nevricos, dar prefer să mă târăsc ca melcul decât să dau în gropile şi obstacolele scoase în cale de „senzaţionalele” drumuri din Bihor. Sînt denumite pompos…

Dacă spun că ne merităm soarta, oare se supără cineva? De fapt, poate să se supere cine o vrea, să crape de nervi, că tot o spun. Duminică, ora 14:00, pe o stradă din Rogerius, Oradea Mare. Oamenii se plimbă liniștiți printre hârtiile și cartoanele pe care vântul, ajutat de scormonitorii în gunoaie, le-a aruncat…

Între Crăciun și Revelion, am ajuns prin Debrețin. O după-amiază în familie, în care ne-am propus să schimbăm mâncarea din bucătăria noastră tradițională de sărbători cu specialități asiatice. Așa că am ajuns la Wasabi, restaurantul asiatic de care mie îmi pare rău că nu-l găsesc și în Oradea. Nu sînt un fan înrăit al bucătăriei…

Invazia – nu pot să-i spun altfel – de sărbători din magazinele patriei a lăsat urme după sărbători. De această dată, în tomberoanele din cartierele Oradei, unde tot locatarul care s-a respectat de Crăciun și de Revelion a deversat tot ce (n-)a mâncat și tot ce (n-)a băut. Și s-a consumat din greu de sărbători,…

Au fost pline restaurantele, în centrul Oradei s-a chefuit prin ceață și printre sticle sparte, prin cartiere au bubuit anemic câteva petarde, dar cel mai bine de Revelion a fost acasă. Am simțit-o Neia mea și cu mine, pentru că am avut parte de o intrare liniștită în noul an. Am ciocnit paharele cu șampanie…