Moşii ăştia sînt câţiva dintre colegii mei de la RCS 🙂 , care au aflat de povestea unei familii din Gepiu, o localitate la vreo 20 de kilometri de Oradea, şi au decis să o transforme, măcar de Crăciun, într-o poveste frumoasă, de suflet.

E vorba despre un bărbat care îşi întreţine cu greu familia. Soţia lui a crescut la casa de copii şi împreună au doi copii: unul de doi ani, altul de cinci ani. Nu au o viaţă deloc uşoară, dar nu se plâng.

Vă ziceam că ai mei colegi, oameni cu suflete uriaşe – garantat, au decis să le facă sărbătorile puţin mai frumoase, vorba lor. Aşa că au pus mână de la mână şi au făcut în aşa fel încât au adunat cadouri pentru familia din Gepiu.

Cred că, de fapt, asta e esenţa sărbătorilor. Să dai, chiar şi din puţinul tău, celor care nu au şi să-i faci să simtă că e Crăciunul. Că e Anul Nou…

Iar copiii din Gepiu au avut anul ăsta nu un moş, ci mai mulţi, care s-au gândit la ei şi le-au dăruit fiecare un gram din fericirea lor. Aşa că sărbătorile au fost… sărbători pentru ei. 🙂

P.S. Nu le-am cerut alor mei colegi copyrightul pentru fotografii şi nici aprobarea ca să le spun numele. Dar nu mă pot abţine şi pun o fotografie aici. Pentru că, pe lângă respectul pentru omenia lor, „moşii” merită o mică recunoştinţă… vizuală. 🙂

La mulţi ani, tuturor!