Moșii ăştia sînt câţiva dintre colegii mei de la RCS 🙂 Au aflat de povestea unei familii din Gepiu, o localitate la vreo 20 de kilometri de Oradea, şi au decis să o transforme, măcar de Crăciun, într-o poveste frumoasă, de suflet.

E vorba despre un bărbat care îşi întreţine cu greu familia. Soţia lui a crescut la casa de copii şi împreună au doi copii: unul de doi ani, altul de cinci ani. Nu au o viaţă deloc uşoară, dar nu se plâng.

Vă ziceam că ai mei colegi, oameni cu suflete uriaşe – garantat, au decis să le facă sărbătorile puţin mai frumoase. Aşa că au pus mână de la mână şi au adunat cadouri pentru familia din Gepiu.

Cred că, de fapt, asta e esenţa sărbătorilor.

Să dai, chiar şi din puţinul tău, celor care nu au şi să-i faci să simtă că e Crăciunul. Că e Anul Nou…

Iar copiii din Gepiu au avut anul ăsta nu un moş, ci mai mulţi. Iar moșii ăștia s-au gândit la ei şi le-au dăruit fiecare un gram din fericirea lor. Aşa că sărbătorile au fost… sărbători pentru ei. 🙂

P.S. Nu le-am cerut alor mei colegi copyrightul pentru fotografii şi nici aprobarea ca să le spun numele. Dar nu mă pot abţine şi pun o fotografie aici. Pentru că, pe lângă respectul pentru omenia lor, „moşii” merită o mică recunoştinţă… vizuală. 🙂

La mulţi ani, tuturor!