E cronica din fotoliu pentru că, la fel ca naționala României – cu unele excepții, care ajung la Rio ca spectatori  -, și eu urmăresc un „mondial” brazilian din fotoliul de acasă.

E cronica din fotoliu pentru că au trecut patru ani de la cronicile de lângă fotoliu și, îmbătrânind și eu 😉 , a trebuit să mă așez ca să pot urmări în tihnă meciurile. Asta până la următorul campionat, când poate că reușesc să ajung și eu în tribune. Mai ales că va fi aici, aproape, în Rusia.

Începe al șaptelea mondial pe care îl urmăresc integral la tv, al cincilea în culori 😀 – cunoscătorii știu ce spun – și al doilea fără omul cu care obișnuiam să schimb idei, de la care aflam tot felul de date neștiute despre jucători și echipe: tata.

Recunosc că de data asta, spre deosebire de celelalte ediții, nu am urmărit festivitatea de deschidere. Am preferat să trăiesc la maximă tensiune, în comentariul ce-mi place enorm al amicului Victor Mihalcea, finala campionatului național de baschet. Paranteză. De vreo 20 de ani sînt și eu orădean – beiușean cu sufletul mereu 😉 – și am ținut pumnii strânși pentru CSM Oradea. N-a fost să fie campioană, dar băieții merită tot respectul. Acum, când scriu, am trecut însă la fotbal și aștept să înceapă primul meci al „mondialului„. Închid parateza.

Evident, am preferate mele la campionatul din Brazilia.

– Sentimental, mă simt legat de olandezi, cu care țin din anii ’88, de pe vremea lui Gullit, Van Basten, Van Breukelen, Rijkaard ori frații Koeman. Tata ar fi zis că, indiferent de epocă, Cruyff rămâne cel mai bun jucător al Portocalei Mecanice. Nu aș fi putut să-l contrazic.

– Din punct de vedere al frumuseții jocului, îmi doresc să câștige Spania. 🙂

– Și, ca oameni, îmi plac nemții.

Iar dacă astea trei echipe ar ajunge să lupte pentru titlu, m-aș lua după ce simt în acel moment. 😉

Ca să aflu cu cine țin vizitatorii blogului meu, am și inițiat un fel de sondaj. E în partea din dreapta a paginii, unde vă invit să vă exprimați opiniile.

Hai,  că deja sînt curios! 🙂