Fiecare specie are propriile metode în a se apăra de arşiţă. Clar, oamenii au cele mai multe soluţii, dintre care nu lipsesc aerul condiţionat de apăsarea butonului ON,  berea rece, baia în fântânile arteziene şi tradiţionalul „daţi-mi şi mie o îngheţată!” 😉

Animalele, în schimb, se folosesc de ce le oferă mama natură. Petra, căţeluşa mea din sat, e expertă în săpatul gropilor lângă nucul din grădină, gropi în care se tolăneşte până trece căldura. Pisica neagră a vecinei se crede agent secret sau ceva trupete din forţele speciale. 😀 Cât e ziua de lungă, stă ascunsă în lucerna din grădina mare şi i se văd doar urechile. Are un target, pe care vrea să-l îndeplinească în timp ce se răcoreşte: să prindă ceva de mâncare. Culmea e că-i şi reuşeşte!

Într-una din zilele trecute, în timp ce încercam să repoziţionez nişte fire de viţă de vie, un melc mi-a oferit încă o soluţie aplicată de regnul animal în lupta cu arşiţa.

Ingenios melcul, nu? 😉 Ca să nu zic „dăştept„. Plus că făcea ce știe melcul să facă mai bine: stătea. 😀