Am văzut vineri seara, în confruntarea dintre două echipe mari de pe „Bătrânul continent„,  încă un răspuns la întrebarea de ce este atât de spectaculos și de interesant fotbalul european,  în comparație cu cel jucat în alte zone ale planetei.

Spania – Olanda a reușit să mă lipească de ecran, după ce în timpul partidei dintre Mexic și Camerun am dat cu mopul prin casă și am reușit să mătur toată curtea. La întâlnirea dintre „toreadori” și „Portocala mecanică” am avut spectacol, tehnică, nebunie, explozii, jucători formidabili. Și o bere 😉 , pe care am savurat-o în fața televizorului în timp ce comentam fazele – fără număr, parcă, vorba guriștilor de pe la chefuri – cu fratelo, pe sms și facebook.

Nu vreau să fac disecția tehnico-tactică a partidei din seara asta. Sînt specialiști plătiți să o facă pe la televiziuni.

Vreau doar să vă fac atenți asupra a două faze din timpul partidei, care merită reținute.

Prima: la schimbarea lui Van Persie, căpitanul celor din Olanda i-a predat banderola lui Arjen Robben. L-a îmbrățișat pe cel care a marcat tot două goluri, ca și el, după care s-a aplecat și a pupat banderola. 🙂 A fost un gest care a arătat cât de mult înseamnă pentru Van Persie poziția de lider a naționalei țării sale.

A doua: cu câteva secunde înainte de fluierul final, Vicente Del Bosque s-a ridicat de pe bancă și s-a dus la FIECARE dintre elevii lui și i-a mângâiat pe capul plecat. A fost un gest părintesc, atât de NATURAL, al selecționerului spaniol, care a știut să-și consoleze elevii, striviți de rușinea pățită în fața Olandei. E și ăsta un semn al caracterului, al civilizației.

foto: Getty Images/ fifa.com

Campionatul Mondial abia a început. Și ce frumos a făcut-o!