Nu e vorba de una dintre poreclele pe care le aveam în liceu (cu precizarea că forma de atunci era Căţălu‘ 😀 ), ci de noul membru al curţii din sat.

E un cățel de trei luni, cu toate vaccinurile făcute. Mă rog, are și câţiva purici din care am ucis o mare parte cu ocazia unei îmbăieri la care l-am supus după-amiază. Vărul doamnei mele zice că e teckel – Google confirmă 😉 , e exact opusul „ciobăneascăi” noastre Petra şi e cel mai cuminte câine dintre toţi cei pe care i-am avut. Stă unde-l pui, mănâncă tot ce-i dai. Nu iese singur pe stradă, nu urcă pe terasă nechemat şi îşi urmează chemarea naturii pe o tăviţă cu nisip, special amenajată pentru el.

Deocamdată nu are un nume, că-l deţinem doar de două zile, dar e simpatic foc.

E un cățel care doarme tare mult. Cum găseşte un loc cu soare, se întinde liniştit şi trage un pui de somn. Ar roade tot ce găseşte, dar, cum vă spuneam, e tare cuminte. Aşa că roade papucii doar cu permisiunea stăpânului. 😀

Petra, căţeluşa noastră, l-a simţit de cum a fost adus. S-a enervat atât de tare, încât am găsit-o căţărată pe gard, lătrând la el. Chestie de teritoriu, bănuiesc.

Între timp, Căţelu‘, că v-am zis că nu are alt nume – ocazional, îl mai strig eu Maxi, că tot e un mini-animal 😀 , a devenit centrul de interes al tuturor celor care ne intră în curte. Şi, ca un adevărat VIP, şi-a jucat deja propriul rol într-un filmuleţ.

https://www.youtube.com/watch?v=F_80EQ9d-2o

P.S. N-am uitat de concediu. O nouă postare vineeeeeeeeee cât de curând!