UPDATE: Cei care vor să vadă cum au votat cartierul, strada, uliţa în al doilea tur al „prezidenţialelor” pot arunca o privire aici.

16 noiembrie 2014 a fost una dintre cele mai lungi duminici din cei 16 ani de presă pe care îi am. Şi nu au fost puţine weekend-uri petrecute în redacţie sau pe teren. Şi am prins multe alegeri – prezidenţiale, locale, europarlamentare sau parlamentare – la care am lucrat ca reporter ori producător.

Nu neg că a fost obositor, dar am simţit că îmi revin din punct de vedere profesional. Am simţit din nou adrenalina informaţiilor care apar în cascadă şi care trebuie publicate cât mai repede. M-am reîntâlnit cu agitaţia ştirilor, cu avalanşa de imagini, cu date care curg la telefon, pe internet ori la tv.

Senzaţiile oferite sînt de nepreţuit. 🙂

Ca oricare alt cetăţean responsabil am votat şi eu. Am făcut-o dimineaţă, înainte de a merge la redacţie. Ştiam că apoi nu voi mai avea timp cât să alerg până la secţia din cartier. Chiar aşa, pe la ora 9, era agitaţie la vot: oamenii veneau într-una, mai ales că în clădirea grădiniţei erau organizate patru secţii de votare. De curiozitate, am intrat pe saitul BEC-ului şi am aflat cum au votat vecinii mei la primul tur. Adică aşa:

Acum mă roade curiozitatea să văd ce a fost la noi în cartier la turul doi, deşi până la urmă contează rezultatul pe ţară – clar!

A fost o zi când am editat, am postat, am capturat cât într-o săptămână, dar m-am simţit întremat. 🙂 Am primit şi un telefon de la un român, stabilit în Belgia, cu ceva probleme legate de actele de identitate ale nevestei şi ale fiicei, care nu puteau vota din cauza asta. Şi-a amintit de mine – „aţi lucrat la Transilvania TV, mi-aduc aminte. După voce.” 😉 Uuuu, un telespectator mă ţine minte. N-am „murit„! Încă un motiv să mă simt mai bine. Am şi eu orgo…, sensibilităţile mele.

Între bucurie și huiduieli

Am ascultat izbucnirile de fericire ale oamenilor la ora 21, când s-au anunţat rezultatele alegerilor, şi recunosc că le-am spus tuturor: „E bine că avem la Cotroceni. un român cu mentalitate de neamţ. Îmi doresc să ne simţim toţi la fel de bine ca în seara asta şi în următorii 5 ani. Aşteptările sînt mari, foarte mari şi încă o dezamăgire ar fi prea mult. De 25 de ani, tot sperăm că o să fie mai bine şi mereu am luat şuturi în partea dorsală.”

Auzisem deja că în alte oraşe se pregătesc ieşiri în stradă – ori de nemulţumire că nu iese Iohannis, ori de bucurie. Eram gata să zic că la noi, în Oradea, nu va fi mare agitaţie, că noi sîntem ardeleni – cumpătaţi, aşezaţi. M-am înşelat: la fel ca în vinerea dinaintea alegerilor, tinerii au ieşit în stradă. Nu atât de mulţi ca atunci şi infinit mai puţini decât la Cluj. Dar au ieşit!

Am înţeles şi avântul oamenilor, care au mers să-i huiduie pe pesedişti la ei, la sediu. Anunţul victoriei lui Iohannis a fost un declic pentru ei. „The winner takes it all”, aşa că şi-au luat şi dreptul de a-i huidui pe cei care păreau victorioşi înainte de alegeri.

Am stat până noaptea târziu la redacţie şi am fost la un punct de a prinde crăpatul zorilor acasă, în bucătărie, punând ultimele rezultate şi fotografii pe pagina de Digi24 Oradea şi pe Facebook. Recunosc, sînt un încăpăţânat, dar şi perfecţionist şi îmi place să pun totul în ordine, să fie regulamentar – nemţeşte, dacă vreţi. 😉 Plus că m-a prins online-ul, din care am învăţat multe.

Nu ca „jurnaliştii” care nu vor să muncească mai mult de 8 ore pe zi, care refuză să meargă la o ştire pe motiv că nu le e cunoscut domeniul, care scriu un material banal în trei ore, de stă să se închidă ediţia sau să intre jurnalul fără el, sau cei care cred că le ştiu pe toate şi se dau cei mai deştepţi, nerespectând reguli minime de organizare într-o redacţie.

Dar despre ei, altădată. De data asta le mulţumesc celor care chiar şi-au făcut treaba. Puţini, dar buni. Nu-i nominalizez, nu-i laud. O pot face alţii, eu aş fi prea subiectiv. Şi-au făcut doar meseria, pe care trebuie să o iubeşti ca să te poţi numi jurnalist.

P.S. Un tip care se declară fanul Digi24 Oradea şi cu care mă tot întâlnesc când merg la redacţie a venit luni să-mi strângă mâna. „Am câştigat şi voi aţi fost corecţi!” I-am răspuns că mă bucur pentru noi că am fost corecţi.

P.S. Am primit şi nişte imagini interesante, legate tot de profesia noastră, tocmai din Anglia. Mai multe, în următoarea postare, că am acordul autorului pentru publicare. Urmează, pe blog! 😀