Jurnaliștii ajung în tot felul de situaţii, în care oamenii îi judecă în fel şi chip. Unii îi apreciază, alţii îi înjură. Nu întotdeauna pentru ce sunt – mai ales în cazul majorităţii reporterilor, muncitori anonimi ai jurnalelor de ştiri, cât pentru ceea ce reprezinţi – pentru că faci parte dintr-un trust de presă sau altul.
Paranteză. E adevărat, situaţia se schimbă în cazul vedetelor TV ori a editorialiştilor, a oamenilor cu nume în presă. Cristian Tudor Popescu sau Cătălin Tolontan sunt priviţi ca jurnalişti şi atât, nu ca editorialist Gândul.info ori ca şef la Gazeta Sporturilor.
Eu respect cu sfinţenie regula potrivit căruia „telespectatorul/cititorul/ascultătorul are dreptul să ne judece”. Asta chiar dacă ştiu că nu întotdeauna eşti judecat corect, că eşti luat la grămadă şi catalogat în fel şi chip. Riscul meseriei!
Apropo de asta, acum câţiva ani pe când lucram ca reporter la Transilvania TV, un poliţist din Oradea nu rata nicio ocazie să mă facă „mercenar” – trecusem de la Antena1 la TTV – ori plătit din sucuri şi napolitane (televiziunea la care lucram aparţinea şi aparţine fraţilor Micula). Am încercat să-i explic unde i se frânge logica, dar omul n-a înţeles. L-am lăsat în durerea lui.
Huiduieli la adresa jurnaliștilor
Jurnaliștii români care au relatat cum votează conaţionalii noştri în străinătate s-au expus criticilor miilor de oameni aşezaţi la cozi kilometrice. Mai ales dacă votul din diaspora nu a fost prezentat corect sau a fost prezentat distorsionat la televiziunile sau radiorurile/ziarele/portalurile la care activează reporterii.
Au păţit-o cei din echipa de la Antena1 – cel puţin reporterul avea microfonul de Antenă în mână – în Londra, unde au fost huiduţi de cei aflaţi în faţa Institutului Cultural Român.
https://www.youtube.com/watch?v=XNCpqDB1Zxc
Şi aşa nervoşi că au fost lăsaţi ore în şir, în picioare şi frig, să aştepte ca să intre să voteze, oamenii s-au supărat şi pentru modul în care a fost prezentată situaţia lor pe post. Aşa că le-au reproşat asta reporterului şi cameramanului A1. Care ce puteau să facă? Să tacă şi să înghită. Poate ei au făcut materialul cum scrie la manual – cu imagini cu cozile, cu sincroane şi voxuri. Dar dacă pe post a apărut altceva, oamenii de pe teren suportă direct consecinţele.
Nu sunt de partea nimănui. Ştiu ce înseamnă munca de teren, ştiu că în meseria asta se poate greşi uşor – intenţionat sau nu – şi mai ştiu că e uşor să judeci după aparenţe. Însă, adevărul este unul singur. Cine îl deţine? Asta e o altă întrebare.
Imaginile sunt realizate în ziua alegerilor de Elia, o orădeancă aflată în Londra, la muncă. Le-am primit prin intermediul unui coleg, căruia îi mulţumesc şi aici.