Automat de lapte, magnet pentru vandali

– Afacerea merge. E ok. Dar ar putea şi mai bine. Numai că mi le distrug aşa, cred că să se distreze. Sparg vitrina, îmi bagă tot felul de obiecte în locul pentru monede, îl forţează.

Omul îmi spune toate astea în timp ce ajută o tanti care nu prea ştie ce şi cum cu aparatul din faţa ei. De fapt, cu aparatele, că sînt două – unul care împarte flacoane, dacă le vrei, şi celălalt dozează laptele. Dar vrea să ştie, că îi trebuie lapte.

automat de lapte2

– E bun şi natural, de la fermă, din Vârciorog. Am grijă de vaci, dom’le, totul e autorizat, nu-mi bat joc de oameni.

Iar oamenii simt asta şi-i cumpără produsul. Care e chiar bun, iar preţul – 2 lei şi 50 de bani pe litru – e mult sub cel din magazine. E adevărat, modalitatea de distribuire e modernă, poate puţin ciudată pentru generaţia care a stat cu sticla în plasă, la rând, la magazin. Spre diferenţă de nanele din piaţă, care ţi-l oferă gata îmbuteliat, într-un flacon ale cărui provenienţă şi stare sunt incerte, la automatul de lapte condiţiile sînt net superioare ca igienă.

Nu bag mâna în foc pentru nimeni, dar niciodată nu am avut probleme cu el şi la fel spun cei pe care îi cunosc şi au cumpărat în acest mod. Nişte fini de-ai noştri luau laptele de la automat pentru fetiţa lor – şi îi ştiu cât de atenţi sînt cu cea mică.

Însă aparatul a devenit şi magnet pentru vandali. A fost lovit cu pumnul, cu piciorul, i s-a spart vitrina, i-a fost forţat lăcaşul unde se pun monedele. Iar asta s-a întâmplat în faţa magazinului Profi, zonă urmărită cu camere video. 🙁 Proprietarul a ajuns să stea să-l supravegheze, ca nu cumva să-l mai transforme unii în sac de box sau obiect de antrenament la kick-box.

automat de lapte1

Ăstora care îşi chinuie neuronul şi nu reuşesc decât să dea cu pumnul ori cu piciorul le-aş da o pedeapsă specială: să muncească o săptămână la fermă. Să cureţe gunoiul, să hrănească vacile, să le mulgă şi să care bidoanele cu lapte.

Dacă nici aşa nu înţeleg ce tâmpenie au făcut, nu rămâne decât să le construim un zid, pe care să scriem cu litere mari – că numai aşa vor şti să citească – LOC DE DAT CU CAPUL. Adică partea din corp pe care, în general, o folosesc cel mai puţin.

 

Fără categorie

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.