În urmă cu un an şi jumătate, când mi s-a propus să devin producător de emisiuni, apoi producător executiv, apoi editor şi, în sfârşit, editor de ştiri şi editor web, am stat – ca orice ardelean – şi mi-am pus tot felul de semne de întrebare.

Făcusem şi înainte câte ceva din fiecare. În televiziune nu trebuie să le ştii pe toate, e imposibil, dar e bine să ştii câte puţin din orice. Dar partea cu editor web era ceva nou pentru mine. Eram şi pe atunci posesor de blog, butonam netul în lung şi lat, mai ales pe saiturile de ştiri şi mai citeam sporadic despre tehnici de promovare online, gen SEO.

Dar nu aveam cont pe Facebook. 🙂 Acum râd, dar atunci nu mi se părea decât o pierdere de vreme să stai pe reţeaua lui Zuckerberg; o chestie dedicată adolescenţilor imberbi, care vor să comunice astfel între ei poze idioate şi mesaje voit filosofice ori citate din Poptamaş. 😀 În schimb, aveam cont pe Twitter, o reţea mai uşor de folosit, cu mesaje scurte şi la obiect. Mai puneam fotografii pe Flickr şi cam la atât se reducea activitatea mea în mediul virtual. Aaa, aveam şi mailuri pe yahoo şi gmail, pe lângă cel de serviciu. 😉

– No, trebuie să mă reinventez!, şi-a ordonat atunci ardeleanul calm şi aşezat din mine. 🙂

Şi asta am făcut. N-a fost uşor, dar nici nu a trebuit să car pietre cu spatele ori să-mi distrug neuron după neuron.

Am început prin a-mi face cont de Facebook…

…şi să devin administrator al celui de Digi24 Oradea. Am citit, am întrebat şi am experimentat tot felul de tehnici pe reţeaua de socializare.

La început am postat de capul meu, mai ales pe contul personal. Ştiam că pe pagina mea puteam posta orice mă reprezintă – să nu-mi pun o mască, ci să fiu eu însumi. „Nu e nevoie decât de regulile bunului simţ”, mi-am zis, convins mereu că nu am nevoie de milioane de „prieteni” virtuali, ci de o mână de oameni pe care să îi ştiu şi în realitate şi cărora să le placă ceea ce scriu. În plus, cu ajutorul Facebook-ului ne-am găsit noi, colegii din liceu, şi ne-am întâlnit după 20 de ani de la absolvire. 🙂

În schimb, pe contul televiziunii era nevoie de o strategie bine pusă la punct. Trebuiau respectate reguli de comunicare, reguli ale companiei, să le arăţi oamenilor cum suntem ca jurnalişti, care este produsul pe care îl oferim şi să-i atragem spre noi. Nu mi-am propus să fac rating online cu orice preţ, dar nu neg că a aduna multe likeuri a fost o ţintă principală pe contul de Digi24 Oradea. Cine nu-şi doreşte cât mai multe likeuri pentru produsul lui?

Dar am făcut-o, zic eu, cu decenţă. Promovând munca alor mei colegi, aflând de la cei mai experimentaţi ori citind de peste tot modalităţile eficace de scoatere în evidenţă a alergăturii pe teren a reporterilor şi camaramanilor. Am văzut unde reacţionează cel mai bine cititorii paginii, ce le place, ce vor să ştie. Am făcut statistici, aşa cum m-am priceput – nu m-a făcut mama specialist în aşa ceva, dar învăţ. Am petrecut nopţi şi weekend-uri la rând capturând fotografii, rescriind texte ori chiar căutând ştiri pe internet ca să îmbogăţesc pagina de Facebook a televiziunii. Am stat cu laptopul lângă mine şi în sat şi, în pauzele de tăiere a ierbii sau de săpat în grădină, mai urmăream evenimentele şi făceam câte un update. 😀

Toate astea nu au rămas fără rezultat

Săptămâna trecută, Digi24 Oradea a devenit staţia locală cu cele mai multe like-uri din toată reţeaua Digi24. Acum, când scriu asta, sunt 2441 de „prieteni virtuali„, care ne urmăresc, ne citesc, ne scriu, ne trimit informaţii sau fotografii. E o comunitate cu de toate, cu de toţi. 😀

Am ajuns eu să-i urmăresc cu interes pe cei care intră pe pagină. Oamenii au idei, reacţionează, uneori nu pe placul nostru. Dar sînt interesaţi de ceea ce le prezentăm noi, ne cer lucruri şi nu rămân impasibili la ce se întâmplă în jurul lor. Iar asta e bine.

Cât despre mine, încerc să învăţ şi mai multe. Sînt convins că sînt încă la început în domeniul ăsta. Ştiu că se poate face chiar o afacere din întreţinerea unor conturi de Facebook ori din promovarea online. Am amici care trăiesc bine din aşa ceva. Voi vedea ce şi cum. Dacă asta îmi permite să asigur un confort material familiei mele şi să am cât mai mult timp să fiu cu Neia mea, atunci e ideal. 🙂

P.S. Mai am până să ajung la performanţa paginii de TVS, care are peste 6500 de aprecieri. E TVS, o marcă dragă oricărui orădean, dar numărul nu-i imposibil de atins. De fapt, e chiar următoarea mea ţintă. 😀